S4 Sprijin din partea prietenilor

În relațiile de prietenie reușim să avem un atașament securizant destul de devreme, chiar dacă în celelalte relații încă mai avem de furcă. Pentru că ne alegem mai simplu prietenii, ne este mai ușor cu noi și cu ei, și pentru că e ceva mai clar.

Am primit multe mesaje cu privire la subiectul de săptămna trecută, cel cu conectarea autentică. Au fost, de fapt, două articole, cel publicat aici și încă unul pe blog: ”Atașamentul și conectarea la ceilalți” pentru a explica mai mult. Și săptămâna asta e la fel: articolul de aici și unul despre cât de ok e când ești ok.

Una dintre cele mai bune întrebări din Solution Focused Coaching cu privire la schimbare este următoarea: ”cum vor vedea cei din jurul tău, cum vor observa ei că s-a schimbat ceva?”. Clienților le este relativ facil să proiecteze observația în afară, ținând cont de cei care le sunt apropiați. Știm să vedem la cei care ne sunt dragi și știm că și ei văd la noi. Dificultățile sunt cu noi înșine.

Cum anume reușim să dăm volumul mai încet la vocea aceea din capul nostru care ne tot critică și care cere din ce în ce mai mult de la noi?

Caietul pe care îl ai (dacă nu, îl poți comanda aici) este pentru tine, textele de aici sunt pentru tot pentru tine, doar că sunt despre mine. Vin cu exemple din dorința ca tu să înțelegi și să acționezi.

Am povestit deja despre perfecționismul meu. Probabil că știi foarte bine ce spun, probabil că ai trecut și tu prin asta. Din analizele făcute despre cititorii textelor mele, probabil că te încadrezi și tu aici, se pare că am trecere mare în rândul persoanelor care analizează și se analizează.

Ce fel de analiză e cea mai utilă?

Stai să-ți mai povestesc puțin. Eu am mers la școală de la șase ani, pentru că educatoarea a refuzat să mă mai primească. Deja știam să scriu și să citesc, mă băgam peste ceilalți copii și deranjam ora. M-am dus la școală și a fost extrem de simplu. Foarte conștiincioasă, veneam acasă și-mi făceam singură temele. Știam ce aveam de făcut. Mereu știam ce am de făcut. În momentul în care au crescut provocările și pretențiile, momentul în care nu știam sau nu-mi ieșea ceva însemna că sun sunt destul de bună, că nu merit.

Am continuat apoi să cer din ce în ce mai mult, din ce în ce mai repede de la mine. Trebuia să fie totul perfect, în caz contrar, știam să mă biciui. Aveam o voce care spunea mereu, de undeva de sus, ”ridică-te”, ”poți mai mult”, ”încă nu e destul”. Mi-era greu să observ progresul, din moment ce atenția mi se concentra pe ceea ce nu e bine.

De unde vine sprijinul

Fratele meu e mult mai mare decât mine. Diferența de vârstă nu mai e acum chiar atât de groaznică, dar cei 13 ani dintre noi erau cândva mult. El mi-a zis prima oară Toni. Și tot de la el am învățat să joc cărți. Normal că nu ne-am jucat Păcălici – dacă nu știi ce joc e ăsta, se vede treaba că ești mai nou pe lume decât mine. Ideea era că trebuia să faci perechi și dacă nu reușeai, rămâneai cu Păcăliciul – am învățat să joc pocker. Era mare cinste pentru mine să asist când juca el cu prietenii lui și aveam șansa de a le duce cafelele. Prea îndemânatică nu am fost eu niciodată și probabil că mă ajutau să le duc, dar aveam senzația că le sunt de folos.
Tot de la fratele meu am învățat să-mi lărgesc cadrul de lecturi, așa că am început să citesc cărți polițiste imediat după ce am lăsat-o mai moale cu poveștile nemuritoare. Mi se părea că sunt cam același lucru: crime și eroi. Înclin să cred că de asta m-am și apucat de scris romane polițiste.

Victor a fost primul meu prieten adevărat și cel care avea mereu o abordare obiectivă. Mi-a fost cumplit de greu când a plecat din țară. Eram în ultimul an de liceu, într-o țară din care voiam să plec și chiar dacă m-am bucurat enorm pentru el, senzația mea a fost că am pierdut un sprijin important. Mereu mi-a zis care e părerea lui, ce vedea că fac bine, mi-a oferit, îmi dădea variante ca să pot alege.

Prietenia înseamnă adevăr

Pe măsură ce am crescut am avut mereu prietene bune. În accepțiunea mea, asta înseamnă o persoană cu care poți vorbi fără să te simți judecat, care este obiectivă și care pune întrebările potrivite. Care are înțelegere și care-ți vrea binele și care știe că lucrurile care sunt bune cu adevărat sunt acelea care-ți fac bine pe termen lung. Știi că ești bine cu tine când poți împărtăși cu prietenele sau prietenii tăi buni ceea ce ți se întâmplă.

Sunt mulți ani acum, dar am avut cândva o legătură despre care nu am fost în stare să vorbesc cu nimeni chiar la începutul acesteia. Pentru că știam că nu e bine pentru mine. Eu eram în stare să mă prefac față de mine, dar știam că cei din jurul meu mă vor întreba dacă sunt sigură că ăsta e cel mai bun lucru pentru mine sau dacă eu chiar merit asta. Cred că cele două-trei luni când am făcut asta au fost unele dintre cele mai grele din viața mea.

Avem nevoie de sprijinul celor care țin la noi. Avem nevoie să fim văzuți, acceptați și iubiți. Și ajungem acum la subiectul acestei săptămâni.

Cine te vede pentru ca tu să te vezi mai bine

Uneori cădem în capcana de a ne evalua greșit dorințele și capacitățile. Credem uneori că ceea vrem este un lucru bun pentru noi, doar că din afară se vede mai bine. Ochiul cuiva care ne privește cu drag, cu înțelegere și încredere poate distinge mai bine între ceea ce ne face bine sau nu. De preferat ar fi să ne pună întrebări, e ok și dacă ne atrage atenția. În acele momente de ezitare suntem în pericol de a ne subevalua potențialul. În momentele de dezechilibru uităm care ne sunt puterile.

Un prieten bun, o prietenă bună ne poate ajuta să trecem peste greutăți. Cineva pe care noi îl considerăm ok și care, la rândul lui, ne consideră ok. Situația pe care o traversăm ne destabilizează temporar, dar cineva care ne știe, ne cunoaște și are încredere în noi, va ști cum să ne susțină.

Gândește-te la cei din jurul tău. Cei pe care îi știi și care te știu pe tine. Cum te susțin? Ai pornit caietul din dorința de a ajunge să te vezi mai bine, să fii mai bine cu tine, să te observi și să devii mai atent/ă. Alege-ți o persoană din lista ta de prieteni. Vorbește despre calitățile tale. Notează. Observă-ți calitățile în fiecare zi. Notează în fiecare zi. Fii bine până săptămâna viitoare.