S11 Eliminarea alertelor
Pe când Zucky a inventat Facebook, cred că ideea lui era într-adevăr de a crea comunități și comunicare în interiorul acestora. Țin bine bine că mi-am făcut un cont în 2008, dar era așa o plisctiseală, a trebuit să mai treacă încă doi ani să se întâmple oarece pe platformă. Când au luat-o lucrurile razna complet? Nu mai știu exact, cred că s-a creat o masă importantă până prin 2012 – 2013, apoi lucrurile au luat-o complet razna. După atâția ani și rafinarea continuă a mecanismelor de afișare în newsfeed, cred că abia acum se apropie oarecum de intențiile inițiale, doar că ne-am schimbat noi comportamentul ca utilizatori deja.
Teoretic, ar fi fost vorba de un grup de prieteni cu care să împărtășești în siguranță informații și fotografii. Intenția a fost foarte bună, rezultatul dezastruos. Pentru că nu ne-au mai ajuns prietenii reali, am dat-o și cu cei imaginari, cu friends of friends, am dat accept dacă aveam măcar un prieten comun. Am început să vedem din ce în ce mai multe imagini personale, mai multe fotografii, toate minunate, peste tot doar zâmbete și haine călcate. Și am vrut să vedem din ce în ce mai mult și mai repede și mai acum, așa că a apărut Instagram. Eu încă mai consider că pe Insta ar trebui să apară doar fotografii pe care le faci acum. Utilizatorii nu au gândit la fel, așa că s-a inventat InstaStories, un fel de acum din acum, volatil și futil, aș zice.
Am auzit o conversație între doi băieți în tren, care ziceau că e genial InstaStories pentru că îți protejează spațiul din telefon, pozele nu se mai salvează. Văd deseori cum stau unii pe Stories și dau din deget. Imaginile li se perindă prin fața ochilor, creierul e ocupat, deconectarea de sine e evidentă. Creierul vrea și mai multe imagini, și mai multă noutate.
Știu că poți fi din oricare categorie de vârstă, am cititori care s-au născut pe când apăreau telefoanele mobile în mainstream, dar mai am și d-ăștia ca mine, care aveau o mobilitate a telefonului funcție de cât era firul de lung. Să nu crezi că o să fac apologia vremurilor apuse, ador progresul, observ însă că lucrurile au luat-o razna și începem să avem dificultăți mari de atenție. Cu toții.
Social media poate fi ok în condițiile în care îl ajuți pe Zucky și-ți faci și tu curățenie. Block-ul este o soluție extremă, există însă unfollow. Poți să eviți contaminarea la tine pe zid alegând cu grijă ce vrei să-ți apară. Și atunci e mai puțin grav. Sigur că oamenii postează atunci când sunt bine și pot face și o fotografie reușită, de asta totul pare roz. Și, evident, ne plimbăm în marea grădină virtuală plină în momentele în care ne plictisim sau când nu suntem foarte bine, ceea ce accentuează sentimentele negative sau resentimentele față de toți cei care zâmbesc cu toți dinții.
Util ar fi să urmărești cât timp petreci în social media și cât timp în real life. Chiar dacă uneori interacțiunea electronică poate fi benefică – recunosc, am oameni cu care m-am cunoscut așa și cu care am conversații spumoase – maximum de confort se obține din realitate. Prietenii și conectarea autentică țin de interacțiunea față în față.
Suntem bombardați cu informații și veșnic piuie ceva: mail, facebook, insta, mess, whatsapp. E mult prea mult. Vorbeam despre flow în articolele trecute. E imposibil să faci asta în cazul în care îți sună la fiecare 10 minute ceva. Și dacă nu sună, vibrează. Și dacă nu vibrează, luminează. Sunt puține lucruri cu adevărat importante.
Ajunge cu vorba. Acesta va fi un articol foarte scurt, nu vreau să te țin aici, aș vrea să te duci în real life. Și să accepți provocarea din caiet să-ți închizi alertele. Încearcă o săptămână să vezi cum e. O soluție poate fi și un telefon alb-negru, poți face asta din setări, am un articol ”Atenție la atenție” în care explic mai multe și în care găsești un link la modalitatea prin care să-ți transformi telefonul într-unul mai urât.
Ah, respiră, vei simți lipsa notificărilor ca pe o pierdere. Respiră și citește articolul de săptămâna trecută.
