S13 Generozitatea

Dacă ai făcut exercițiul de săptămâna trecută, ar trebui să știi că interlocutorul te-a făcut să te simți și generos pe deasupra. Faptul că tu i-ai împărtășit recunoștința ta, l-a făcut și pe el recunoscător și generos față de cei din jur. Ceea ce înseamnă că ai reușit să creezi un cerc virtuos. Cu cât dai, cu atât primești mai multă recunoștință, cu atât dai mai mult, cu atât dă și celălalt mai mult.
Sunt multe studii cu privire la generozitate și efectul acesteia asupra creșterii nivelului stării de bine. Ar trebui să menționez și faptul că generozitate înseamnă comiterea unei acțiuni prin care faci un bine cuiva, fără să aștepți ceva în schimb. Cu cât cauza pentru care contribui îți este mai apropiată și cu cât crezi mai mult în ea, cu atât mai mare va fi efectul asupra binelui pe care îl vei resimți și tu.
Este mai ușor să schimbi lumea prin acțiuni care pot părea mici. Putem avea tendința de a crede că faptele noastre nu contează, că lumea întreagă e greu de modificat, însă poți crea impact în jurul tău. Poți dărui timp, poți dona, poți face acțiuni concrete pentru binele celorlalți, o faci și pentru tine.

Dăruirea

În 2008 a fost făcut un experiment pe tema asta și subiecților li s-a oferit suma de 5 sau de 20 de dolari pe care să o cheltuiască pentru ei înșiși (”personal spending”) sau pentru cineva (prosocial spending”). Rezultatele studiului au arătat foarte clar că efectele mai mari asupra stării de bine au fost pentru aceia care au cheltuit banii pentru cineva, indiferent de sumă (5 sau 20 de dolari) (Dunn, Aknin, & Norton, 2008). Pentru că experimentul inițial a fost făcut în America de Nord, au verificat apoi dacă se obțin aceleași rezultate peste tot în lume, iar această presupunere a fost confirmată. Mai mult decât atât, studiul a continuat cu o nouă provocare și rezultate mai bune au fost obținute când suma a fost cheltuită împreună cu cineva (o cafea), confirmând primul principiu, cel de relaționare, cu cât cauza sau persoana care primește este mai apropiată, cu atât mai mare este efectul. Celelalte două principii care potențează efectele generozității sunt: competența, atunci când participanții văd impactul concret și autonomia, atunci când oamenii aleg când, cui să dăruiască și cât.

Studiul integral poate fi citit aici.

În prezentarea pe care a ținut-o TED, Elizabeth Dunn prezintă inclusiv efectele asupra copiilor foarte mici cu care face un experiment similar, ceea ce demonstrează universalitatea impactului generozității asupra stării de bine sau a fericirii. Filmul de mai jos arată asta.

 

 

Susținerea generozității

Companiile ar trebui să promoveze generozitatea atât în interior, cât și înspre exterior. Oamenii care sunt mai generoși sunt mai fericiți și au rezultate mai bune.

Despre generozitate în interiorul organizației

L-am descoperit pe Adam Grant în urmă cu niște ani. El predă la Wharton University și citisem un articol pe care l-a scris despre comportamentul în relațiile sociale: mai degrabă generos sau mai degrabă profitor. Eu pregăteam un seminar de leadership și mi se părea un studiu foarte bun de împărtășit cu participanții, în condițiile în care Adam Grant – pe care îl citesc cu admirație și acum – spunea „Givers take all: The hidden dimension of corporate culture” (Donatorii câștigă: dimensiunea ascunsa a culturii corporatiste). Cartea sa: „ A da și a lua, o abordare revoluționară a succesului”, apărută la editura Publica este o lectură obligatorie.

Specialiștii în științe sociale au ajuns la concluzia ca oamenii se deosebesc spectaculos in ceea ce privește preferințele lor în materie de reciprocitate în interacțiunile sociale – combinația dorită de ei între „a lua” și „a darui”. Adam Grant prezintă cele trei categorii de indivizi: givers, matchers, and takers, cu traducerea: donatori, negustori si profitori. Fiecare individ poate oscila între cele trei stiluri, preferând însă un anumit stil funcție de valorile personale. Adam Grant este un profesor de la Wharton University care clasifică oamenii în trei categorii după stilul lor tranzacțional: profitori, negustori sau donatori. Cei care sunt donatori obișnuiesc să dea fără să aibă nevoie să obțină ceva în schimb, negustorii au grijă ca mereu să primească cel puțin un contra-serviciu, iar profitorilor nu le pasă de nimic, atât timp cât ei câștigă. Studiile pe care le-a făcut indică foarte clar faptul că acele companii care susțin o cultură a sprijinului și a colaborării o duc mult mai bine și sunt mai profitabile pe termen lung.

Analiza studiului lui Grant se concentrează pe relațiile de muncă: tentația este să credem că donatorii au doar de pierdut, pentru că se profită de ei, dar ni se demonstrează că donatorii pot fi doar în partea superioară sau inferioară a ierarhiei succesului – cei care obțin cele mai slabe și cele mai bune performanțe sunt numai donatorii. Negustorii si profitorii pot avea rezultate foarte bune, în general pe termen scurt, dar performerii de top sunt doar donatorii; cei pentru care contează cu cine și cum lucrează, pe cine și cum pot ajuta).

Pe site-ul cărții (giveandtake.com) era și un chestionar de evaluare a profilului personal. Eu l-am făcut rapid. Îmi trebuia testul și la seminar, așa că i-am scris lui Adam Grant că aș avea nevoie de acceptul lui de a folosi chestionarul și l-am rugat să mi-l trimită într-o formă prelucrabilă, dacă s-ar putea, pentru a-l traduce și utiliza direct cu punctajul de evaluare.
Inițial am primit un mesaj automat prin care eram anunțată că destinatarul face un tur de carte, dar peste câteva zile am primit un răspuns foarte frumos: Adam mi-a mulțumit pentru interes și mi-a trimis testul cu punctajul aferent. Un om care crede în ceea ce spune și care face ceea ce zice, generozitatea fiind pentru el un mod de a fi.

„A da și a lua” prezintă modele de succes ale unor persoane pentru care motivul central în jurul căruia își desfășoară toate acțiunile este acela de a dărui din pasiunea lor, din talentul sau din cunoștințele lor și de a-i ajuta astfel pe ceilalți. Sunt modele ale unor oameni care cu cat au dăruit mai mult, cu atât au avut mai mult succes.

Adam Grant vorbește și despre cei al căror altruism este greșit. E greu să fii altruist cu ceilalți, dacă nu ești în stare să fii generos cu tine, pentru că dăruirea până la epuizare poate duce la burnout. Atunci când, fără să țină cont de resursele proprii, acceptă orice solicitare și chiar își oferă ajutorul. Drumul către burnout poate fi presărat cu bune intenții. Din dorința de a ajuta pe ceilalți, uită să se ajute pe sine. Tot așa cum în avion ni se cere să ne punem mai întâi noi masca de oxigen dacă vrem să mai fim în stare să ajutăm pe alții, și în viața de zi cu zi este necesar să fim în siguranță noi înșine și să oferim sprijinul nostru în măsura în care nu ne facem nouă înșine rău.

Despre generozitate în exteriorul organizației

Cele mai multe dintre companii se implică în campanii de responsabilitate socială. E interesant că scriu articolul acesta în același timp cu pregătirea discursului la un eveniment al Fundației Comunitare Brașov în care se vor celebra campaniile susținute de către firmele din Brașov pentru educație și se va prezenta Harta Binelui.

Este foarte clar că o companie ar trebui să aibă o strategie inclusiv în ceea ce privește implicarea socială și donațiile, iar direcția acestora ar trebui să fie în acord cu misiunea companiei respective. În general proiectele sunt pentru mediu, pentru comunitate, pentru copii și educație sau pentru sprijinul unor categorii vulnerabile. Dacă e să mă întorc la ceea ce spuneam în deschiderea articolului, cu cât se simt mai apropiați de cauză și cu cât văd mai concret efectele contribuției, cu atât se simt mai bine cu ceea ce au făcut.

Îmi aduc prea bine aminte de prima acțiune de voluntariat pe care am organizat-o pe când lucram la Selgros. Ne-am propus să curățăm de gunoaie zona Dâmbul Morii. Am strâns aproape șase camioane de mizerii. ”Voluntariatul” a fost plătit, le-am oferit colegilor o zi liberă în schimbul implicării. Și nu i-a întrebat nimeni dacă își doresc cu adevărat să vină. Îmi dau seama cum sună ce am zis, dacă încă mai ai dubii, lucrurile au stat la modul următor: colegii din centrala administrativă și din magazin au fost convocați într-o sâmbătă la strângerea de gunoaie și au primit în schimb o zi liberă. Mai mult decât atât, am organizat și o petrecere după ce am muncit, cu grătar și muzică. Chestia asta s-a întâmplat acum 16 ani. Acum cred mai mult în impactul acțiunilor în care oamenii cred cu adevărat, stimularea acestora să se implice. Pe de altă parte, trebuia să existe și un început pentru asta. Am continuat cu participarea la Let’s Do It, Romania. A fost greu, cred că nu am văzut-a atâta gunoi oribil în viața mea. Zona noastră a fost cea de la Predeal spre Pârâul Rece și am strâns inclusiv obiecte de mobilier, resturi de construcții, saci întregi cu scutece pentru copii, evident, folosite, tot ceea ce pensiunile din jur ar fi putut arunca la gunoi și au preferat să arunce în pădure. Când am terminat, eram epuizați, dar știam că am făcut o treabă bună.

E greu să transformi lumea deodată. Ceea ce te-ar putea face să renunți, să ți se pară inutil. Doar că lumea se schimbă treptat, prin acțiuni mici, susținute și repetate de către oameni mulți.

 

Mi-a plăcut mult să mă pot implica în proiectul OvidiuRo ”Fiecare copil în grădiniță”. Cred cu tărie că numai educația poate schimba ceva, că e nevoie să susținem accesul și prezența la școală a copiilor. Da, știu, și școala ar trebui să se schimbe, dar dacă aștept până când se întâmplă ceva în domeniul ăsta, dacă stau până când vor face alții ceva, s-ar putea să dureze mai mult. Și m-ar face și să mă simt neputincioasă, ceea ce detest.

Copiii de la grădinița din Budila m-au primit minunat. Am stat și m-am jucat cu ei o zi întreagă, am fost ”profesor pentru o zi”. Recunosc că am citit și condițiile de la Teach for Romania, un alt proiect care-și propune să acționeze la nivelul educației și m-am întrebat dacă aș vrea să locuiesc undeva la țară pentru doi ani și să predau. Mi-am dat seama însă că rolul meu e important și mi-e mai ușor să contribui cu ceea ce fac acum.

Dincolo de toate proiectele în care mă implic, ceea ce fac acum mi se pare foarte important. Educația pentru gândire analizată, disciplina minții și inteligența emoțională mi se pare că produce efecte. Primesc mesaje de confirmare de la cei care folosesc caietul și mă bucur de fiecare dată când cineva îmi spune că a ales să mai cumpere caiete pe care să le dăruiască. Știu că poate ajuta, dacă cei care primesc caietul se hotărăsc să-l folosească.

Scriu la fiecare articol pe care-l public pentru caiet cel puțin opt ore. La unele poate că-mi ia și zece ore. Cu toate astea, ceea ce primesc ca feedback mi se pare atât de frumos, încât mi-e și mai drag să fac asta și să dăruiesc în continuare.