Arta ca terapie și terapia prin artă
Început și culoare
Am început formarea în art-terapie aproape din întâmplare. Povestind cu un bun amic despre cele mai noi culori de pe piață și mărci de acrilice – tablourile amândurora fiind o încântare cel puțin pentru noi – mi-a zis că a început o formare la București, cu traineri de la Viena și că e foarte interesant. Când am ajuns acolo, erau 27 de participanți în grupă. Am absolvit doar zece. Unii s-au pierdut pentru că le era greu, alții s-au defectat pe drum, alții și-au dat seama că nu e ceea ce s-au așteptat.
Eu m-am dus complet nerăbdătoare să aflu. Mi-am dat seama că funcționează după prima sesiune individuală cu Christine, când senzația de A-HA pe care am avut-o a fost incomparabilă cu orice altă discuție pe care o avusesem vreodată. Marele avantaj al terapiei prin artă, vorbim aici de mijloace exclusiv vizuale este acela că scoate de undeva din spatele conștientului niște lucruri. Punând reflectorul pe ele, nici măcar nu e nevoie să povestești prea mult, ele îți vorbesc singure.
Mă temeam la început de spiritul meu analitic. Art-terapia fiind doar o însoțire și doar posibilitatea oferită celuilalt de a se deschide, eram îngrijorată dacă voi putea opri sau nu procesul evaluator și judecata din capul meu. Ei bine, mă transform complet în cadrul unei sesiuni și las lucrurile să fie, las să se manifeste, sprijinul meu este acela că pun câteva întrebări referitoare la proces și la ceea ce am observat în AICI și ACUM.
Cum se simte susținerea
Christine a fost prima dintre formatorii pe care i-am cunoscut. Mi se părea de o liniște și de o înțelegere oarecum nepractică. (Dacă m-ai fi cunoscut și pe mine acum șapte ani, ai înțelege mai bine de unde mirarea). Asociam temperamentul ei cu un fel de condiție profesională și mă îngrozeam că nu voi ajunge niciodată acolo. Nici nu a fost nevoie, pentru că am cunoscut-o pe Ludwiga, mult mai apropiată de ceea ce sunt eu și am văzut că există mai multe modele acceptabile.
La prima ședință cu Christine, momentul de A-HA a fost acela în care eu am întrebat ceva în legătură cu materialele pe care le foloseam. Eliberarea care a venit atunci a rămas cu mine mereu. O singură ședință a produs un declic fantastic. Dezoltarea s-a produs apoi fie prin sesiunile individuale, fie prin ceea ce lucram în grup. Am experimentat mult și am descoperit o mulțime de lucruri. Am păstrat multe din lucrările de atunci.
Am învățat în doi ani multe despre materiale, forme, culori. Cel mai important lucru pe care l-am dobândit a fost faptul că expresia este relevantă doar pentru client și că rolul meu este doar acela de a însoți și de a pune întrebări, fără să analizez, fără să evaluez și fără să judec. Mi s-a potrivit de la început și ceea ce a părut doar un fel de suplinire a metodelor prin care lucram a devenit mijlocul principal de sprijin.
De la creioane simple sau colorate, cărbune, carioci, creta uscată sau umedă, acuarele, sau vopsele acrilice, toate spun câte ceva. Fiecare material folosit este potrivit mai mult pentru ceva anume, dar ce anume este doar clientul în măsură să observe și să decidă.
Normal că pe parcursul celor doi ani de formare au ieșit tot felul de lucruri la iveală. Am descoperit la mine o mulțime de chestii închise în unghere ale minții la care nu aveam acces. Mi-am ”tradus” câteva dintre ele reușind să le pun pe hârtie.
Procesul terapeutic
De cele mai multe ori întâmpin rezistență din partea celor cu care lucrez și îmi spun că nu se pricep să deseneze sau să picteze. Nici nu e nevoie de talent artistic, scopul este o conectare și scoatere la suprafață a unor lucruri prin intermediul exprimării vizuale și nu crearea unui tablou pentru o expoziție. Art-terapia are avantajul că scoate la iveală, dacă există deschiderea corespunzătoare, o mulțime de adevăruri, unele cunoscute sau recunoscute, iar altele care se dezvăluie pentru prima dată.
Am avut o clientă care a spus că nu poate să deseneze o formă anume. Că se simte foarte blocată. Toată ședința a încercat culori și revelația s-a produs când a observat modelul. Ea singură i-a dat un anume înțeles. Pentru că în art-terapie e important ce înțelege cel care se exprimă și nu are nicio importanță ce ar putea vedea cei din exterior.
Expresie și emoție
Jung a lucrat foarte mult cu imagini și cu metode art-terapeutice. În ”Cartea Roșie” el mărturisește:
„Anii în care m-am ocupat de imaginile interioare au constituit perioada cea mai importantă a vieţii mele, în decursul căreia s-au decis toate lucrurile esenţiale. Atunci a început totul, iar amănuntele care au urmat sunt doar nişte completări şi lămuriri. Întreaga mea activitate ulterioară a constat în a elabora ceea ce ţâşnise în acei ani din inconştient şi mai întâi mă inundase, mă copleşise. A fost materia primordială pentru opera unei vieţi.”
De multe ori ni se întâmplă să nu fim conștienți de o anumită stare sau emoție, iar un exercițiu de exprimare vizuală o aduce din necunoscut în cunoscut.
Tot Jung:
”În momentul în care am reușit să traduc emoțiile în imagini – adică să găsesc imaginile care erau ascunse în emoțiile respective – am devenit calm și securizat pe interior.”
Uneori știm care e emoția, recunoaștem ce se întâmplă cu noi, dar alteori nu știm să-i dăm nume. Am putea reuși să-i dăm o formă, chiar și numai o culoare și din observația expresiei respective să ajungem să înțelegem mai bine ce e cu noi. Să ne dăm voie și să ne înțelegem.
Jung:
”Dacă aș fi lăsat acele imagini ascunse în emoții este posibil ca ele să mă fi făcut bucăți.
Există șansa de a fi reușit să le disec și să le analizez, dar în acest caz aș fi generat o nevroză care, cu siguranță, m-ar fi distrus, până la urmă.
Din experimentul meu am învățat cât de folositor poate fi, din punct de vedere terapeutic, să găsesc imaginile potrivite din spatele emoțiilor.
Arta ca terapie
Am vizitat un muzeu de artă contemporană în Danemarca. Desigur intenționat, la subsolul muzeului era organizată o expoziție temporară numită: Conscious Sub Conscious, Bevidst under Bevidst sau, pe limba noastră, Conștient sub Conștient. Prin intermediul tuturor lucrurilor și al lucrărilor prezentate subliniindu-se activ importanța artei ca descoperire, înțelegere și gestionare a propriilor emoții.
Subiectul săptămânii 15 din Caietul fericirii era tocmai Arta și Frumusețea. Mi-a prins foarte bine să mă ocup de tema asta aflându-mă acolo, într-un loc în care calitatea estetică a mediului interior și exterior este foarte importantă. Unora li se pare auster designul nordic, mie îmi place la nebunie.
Am vizitat mai multe expoziții de pictură, muzee de artă-contemporană și mi-a prins extrem de bine. Rezonez cu afirmația lui Theodore Zeldin
”Art is, nowadays, our new religion and museums are our cathedrals.”
și cred că putem găsi consolare, speranță și fericire în artă, după cum demonstrează și Alain de Botton în ”Arta ca terapie”. În volumul scris în colaborare cu John Armstrong, el pune mult accent pe ajutorul artei la descoperirea propriilor emoții, la modul în care le gestionăm și chiar la un fel de liniște și ajutor pe care îl putem găsi în artă, doar prin contemplare.
Russ Hudson:
”Art brings us into presence and connects us to ourselves”
Ateliere de art-terapie
În cadrul atelierelor de fericire am și elemente de art-terapie, exerciții scurte pe care le fac cu participanții la fiecare modul. De la modul circumspect cu care-și aleg materialele și se apucă de lucru și până la zâmbetul satisfăcut odată ce obțin niște revelații e o distanță de maximum o jumătate de oră, pentru că nu ne permite timpul mai mult. De aceea am decis să răspund solicitărilor de ateliere destinate special și să începem să ne întâlnim cu acest scop.
Fiind o activitate de grup, impactul este diferit decât cel obținut într-o sesiune individuală, doar că fie și numai conectarea profundă cu sine și cu propriile forme imaginare ale emoțiilor și transpunerea lor în imagini este extraordinară.
Așa că m-am hotărât să încep ateliere de grup de art-terapie. S-au desfășurat la biroul pe care îl aveam atunci. Am renunțat la birou când a început pandemia. La doi ani distanță, reiau atelierele, am un sediu nou. Atelierele vor fi în fiecare zi de joi. Dacă e joi, e joiART.
Dacă vrei să participi, am nevoie să mă anunți și să aștepți confirmarea. Adresa de mail este info@antonetagales.ro.
Cadrul este unul de siguranță, în care fiecare este liber să împărtășească atât cât dorește, primind susținere din partea grupului. Avantajul lucrului în cadrul unui grup este că oferă participanților sentimentul de apartenență, de universalitate, prin crearea de comunități în care și ceilalți se confruntă cu aceleași provocări.
Art-terapia Phronetik® este un proces prin care clientul dă formă unor lucruri pe care nu le poate exprima alfel. În fluxul care se generează, creația devine exprimarea. Prin observarea propriei creații (desen, pictură, colaj) clientul devine conștient de aspecte pe care altfel nu le-ar fi putut vedea. Rolul art-terapeutului este acela de a susține și de a întreba despre interpretarea clientului, întotdeauna clientul deține frâiele, se deschide și își asumă atâta cât își poate asuma. Art-terapeutul doar întreabă, înțelepciunea este a clientului, tot acolo și puterea de vindecare.
De multe ori clienții confundă art-terapia cu o probă de îndemânare la desen, pictură sau altă formă de exprimare vizuală. Doar că art-terapia este mult mai simplă, este despre conectarea cu sine, devine un moment în care starea prinde formă și culoare, iar gândurile și tumultul lor devin un zgomot îndepărtat. Îndemânarea la desen este irelevantă, contează doar disponibilitatea de a fi cu tine și pentru tine.
Mulțumiri
Sunt recunoscătoare formatorilor din cadrul institului de la Viena, Art-terapie Phronetik®, Wiener Schule für Kunsttherapie, în special Christine Lindinger și Ludwiga Drucker, pentru tot procesul de însoțire pe care l-am parcurs alături de ei.
Omul care a făcut posibil ca acest program să se desfășoare și în România este Mihai Albu, din cadrul Asociatiei Romana de Terapii Expresive (ARTE). Abia aștept să continui următorul program, urmează doi ani de perfecționare.
Mulțumesc tuturor colegilor mei din prima generație de formare, în special Steluței. Desenul din fotografia acestui articol este făcut în colaborare cu ea.