Fă ce-ți place și fă să-ți placă ceea ce faci

Curiozitatea omoară doar pisici 

Cu excepția pisicilor, curiozitatea este o calitate foarte importantă pentru devenire. De ce? Pentru că doar atunci când ești dispus să fii relaxat cu privire la adevărul tău poți afla mai multe lucruri. Pentru că până când nu ai încercat o mâncare, nu știi că-ți place. Ușurel, avem tendința de a exagera în toate, curiozitatea despre care vorbesc este cea care ține cont și de rațiune. Icar a fost curios să vadă cum e să zboare, doar că s-a avântat puțin cam prea departe și i s-au topit aripile și s-a prăbușit. Prima întrebare ”ce-ar fi dacă?” e bine să fie urmată și de aceea ”cum fac asta?”. 

Normal că avem o tonă de anxietăți și de speranțe – în același timp – când pornim la drum. Uneori ni se pare că mai avem o veșnicie, alteori că nu mai avem timp deloc. Sunt stări firești și merită observate, ambele sunt doar păreri, sunt niște opinii, niște povești. 

Am ținut o prezentare împreună cu Ada pentru AIESEC și am vrut să aducem câteva informații relevante despre drum, despre ce-i așteaptă pe tineri, din punct de vedere al relației lor cu ei înșiși, nu am vorbit despre viitorul vreunuia dintre ei, n-avem globuri de cristal. Dacă ar fi să-mi spun părerea, aș zice că nici nu cred în ele. Pe de altă parte, înțeleg nevoia foarte mare de certitudine, o avem cu toții. E destul de incomod să nu știi, doare mai puțin în momentul în care afli că știi că nu știi. E cumva o schimbare radicală de perspectivă. Să accepți că nu știi te va face să te concentrezi mai mult pe ceea ce poți face, în condițiile date și cu informațiile pe care le deții acum. 

Numerologia,  astrologia, tarotologia, chiromanția și alte ”salvări”

E din ce în ce mai mare apetitul către tot felul de metode de ”ghicire” a viitorului. De multe ori ajută, pentru simplul fapt că o ședință de clarificare a viitorului, însoțită eventual de ritualuri sau poțiuni, are capacitatea de îl /o face pe cel/ cea o primește să capete mai multă speranță. 

Speranța este acea capacitate de a avea încredere în ceea ce ne așteaptă. Speranța utilă e puțin mai mult decât atât, are două componente, una este cea de energie, de a găsi resurse de a face, și cealaltă este de strategie, de a putea identifica ceea ce este de făcut. Speranța goală produce doar așteptări, așteptările produc uneori dezamăgire. Este mult mai util să ne axăm pe ceea ce avem de făcut, să identificăm pașii pe care-i avem de urmat pentru a întreprinde ceva. Nu de alta, dar dacă nu ne iese, putem să verificăm ce anume am putea face pe viitor mai bine. 

Alegem ce facem și facem ceea ce este de făcut 

Un concept important de înțeles este libertatea. Departe de mine gândul de a intra într-o polemică, consider că suntem foarte liberi, cu condiția să înțelegem circumstanțele. Se vorbește mult despre ”sclavagismul” modern și sistemul de îndatorare către bănci care te transformă într-un sclav al sistemului. Și este într-o oarecare măsură adevărat. Doar că e nevoie și de semnătura noastră pentru a asta. Iar aici este vorba despre consecința unei alegeri pe care o facem și despre asumarea responsabilității. Oare sigur am nevoie să-mi schimb mașina? Oare chiar am nevoie de ultimul model? Cu ce vine la pachet un nou credit? Pot să-mi asum responsabilitatea pentru asta? 

E mai simplu să dăm vina pe ”momeala” pe care o întinde sistemul. Creditele se pot lua ușor, mai greu devine să le plătim. Prețul e oare prea mare? Poate c e și asta o întrebare pe care am putea să ne-o adresăm. 

Facem, facem, dar ce facem? 

Cuvântul ”pasiune” tinde să fie în strânsă legătură cu activitatea artistică. Parte demonizat, parte ultra folosit, a devenit cumva mai mult mai mult decât o chemare, un fel de obligativitate. Dacă nu știi ce pasiuni ai, deja ai pierdut jocul. 

Din fericire, pasiunea pentru gătit a început să fie acceptabilă din punct de vedere social, gastronomia are valențe artistice, așa că nu mai e rușine să te pasioneze cratița. Până când multe alte activități vor beneficia de același tratament în sensul larg mai durează, cred că măcar în dialogul pe care îl avem cu noi ar fi bine dacă am putea extinde termenul și am merge mai departe decât desenatul și cântatul. 

Pe mine mă pasionează înțelegerea minții umane și capacitatea de a fi alături de semenii mei în încercarea lor de a avea o viață mai bună. Pe perioada când am activat în resurse umane – iar fac o paranteză pentru că mi se pare destul de nepotrivită denumirea, insist ca departamentul să evolueze înspre a avea grijă de relațiile interumane și transformarea lor în relații reciproc avantajoase pentru ambele părți, angajat și angajator – am fost în stare să văd că mă pasionează ceea ce fac. 

Fă ce-ți place și fă să-ți placă ceea ce faci 

Tocmai pentru că sclavagismul a fost abolit în urmă cu foarte mult timp, avem libertatea de a alege unde și cum servim. Probabil că te-ai încruntat când ai văzut ”servim”. Respiră, e ok, ideal în toate meseriile sau ocupațiile pe care le facem ar trebui să ne preocupe cui servește activitatea noastră și la ce servește ea. Binele superior poate fi servit în foarte multe feluri. Modul în care ajuți pe cineva, îi faci ziua mai bună, îi dai de mâncare, îl educi, îi oferi sprijin, toate sunt servicii pe care le facem. 

Lucram ca și junior consultant într-un proiect al Băncii Mondiale în România. Angajatorul meu era o firmă germană, dar grantul era oferit Ministerului Muncii și viza modernizarea serviciilor de ocupare din România, transformarea agențiilor de șomaj în agenții de ocupare. Eu făceam training pentru funcționarii din agenții. Mă duceam în fața lor și le povesteam despre serviciile pe care le prestează ei șomerilor. Cu alte cuvinte, le spuneam că ei servesc șomerii. Nu știu dacă am avut doar noroc, fapt e că nu am luat bătaie, deși rosteam adevăruri greu de dus. 

Ritz Carlton este unul dintre cele mai speciale lanțuri hoteliere din lume. Se centrează în mesaj pe privilegiul pe care îl au cei care sunt angajați acolo de a face clienților ziua mai bună. Ăsta ar trebui să fie un obiectiv în absolut orice afacere care are clienți. Deviza Ritz Carlton este ”We are Ladies and Gentlemen serving Ladies and Gentlemen”. 

Citatul cel mai des folosit pe la noi în legătură cu munca este cel de mai jos, atribuit lui Confucius:

 ”Fă ceea ce-ți place și nu va trebui să mai muncești nicio zi din viața ta”

Aș merge mult mai mult pe o variantă în care să muncești cu plăcere… Poate că de asta avem și expresia ”scârbici” în loc de serviciu, pentru că munca e demonizată. Acuma ar trebui să ai puțină înțelegere față de mine, eu recunosc că sunt workaholică, pentru mine munca e foarte importantă și îmi place tare mult să muncesc, mereu caut echilibrul, doar din cauza asta am făcut burnout în urmă cu niște ani. Ideea e că orice activitate prin care produci rezultate, servicii sau impact este muncă. Și ar fi mai productiv să ne gândim ce ne place la ceea ce facem, care sunt punctele tari și cum aduce mai mult din ceea ce ne pasionează în activitatea zilnică. 

Mark Twain zice:

 ”Find a job you enjoy doing, and you will never have to work a day in your life”

Rezonez mai mult cu asta. Cu ideea de ocupație, activitate (job) care să-ți placă. Caută până găsești. 

Toate trec 

Un padișah cere unui înțelept să-i graveze pe un inel un mesaj care să fie valabil și când câștigă, dar și când pierde o bătălie. Și atunci când e fericit, dar și când e trist. După ceva timp, înțeleptul se întoarce cu un inel pe care scrie: ”toate trec”. 

Indiferent de experiența pe care o traversezi, ea e temporară. Ceea ce faci, jobul tău, este o acțiune și nu te definește ca persoană. Ar fi mai de folos să te concentrezi mereu pe ceea ce reușești să înveți din tot ceea ce faci, până când va veni vremea să mergi mai departe. 

Până la a învăța o meserie, sau de a avea rezultate extraordinare în ceva e nevoie de timp. Timp pe care să ți-l acorzi să o iei – poate din nou – de la început.  Iar viteza cu care te ridici din nou după ce ai căzut, sau capacitatea de a porni din nou reprezintă adevărata măsură a succesului. Iar va trebui să stabilim care-i faza cu succesul? Care e definiția mea, care e ta? Știu sigur că oamenii tind să-l cuantifice diferit. La unii se măsoară cu case și mașini, la alții prin popularitate, la alții prin mărimea contului din bancă. Mie mi-e atât de neclar, încât prefer să spun că sunt repetentă la materia asta, nu o înțeleg. Sunt bine cu mine și cu viața mea și eu cred că e mult mai important. 

Termenul de reziliență – atât de vehiculat în prezent – reprezintă capacitatea de adaptare a unui sistem sau persoane sau de a face față provocărilor la care este supus. Un fel de Hopa-Mitică. (Era o jucărie pe vremuri care se numea așa. Era ca un fel de ou pictat sub formă de omuleț, avea o bilă în capăt și se întorcea în poziția inițială, indiferent de cum o așezai. Poezia era așa: ”Hopa-Mitică, cade-n cur și se ridică”) 

Mie îmi place mult mai mult termenul de antifragilitate. Încă nu există cuvântul în dicționar, nicăieri, nu doar în România, pentru că este un cuvânt inventat de Nassim Taleb. El susține că este un termen care reprezintă opusul lui fragil. Antifragilitatea este acea calitate care face un sistem sau un om să devină mai bine, mai mult, datorită provocărilor prin care trece. Dur sau rezistent este ceea ce obișnuim să credem că este opus lui fragil și, mai nou, acest rezilient. Antifragilitatea este o caracteristică atât de interesantă, încât merită să-i dedic un articol întreg. 

Închei considerațiile despre succes cu ceva foarte simplu. Gândește-te la persoane care te-ar putea sprijini sau susține. E amuzant și dacă-ți fuge gândul la ”suportă”, poate știi pe cineva. Avem nevoie, din când în când, de oameni care să ne aducă aminte că avem încredere în noi înșine. Avem mai degrabă nevoie de mentori decât de modele. 

Fotografia a fost făcută la sediul Libris, cândva la sfârșitul lui ianuarie. Am semnat niște sute de autografe pentru că am fost autorul lunii în februarie.