Interviu editura Tritonic
1. Un roman crime după un roman de dragoste, de ce?
”Julieta avea un pistol” este un roman despre onestitate. Moartea Anei Stancu face să cadă măștile celor din jurul ei și să iasă la iveală fețele lor adevărate. Fiecare dintre cei apropiați ei are și câte o agendă ascunsă, care poate constitui un mobil pentru crimă. Oricare dintre cele opt personaje ar fi avut un motiv suficient de puternic pentru a fi ucis-o. Sentimentele lor față de Ana sunt fie de iubire, fie de ură, nu există indiferență. Chiar dacă este un roman polițist, ”Julieta avea un pistol” este și un roman despre dragoste, despre cât de frumos poate fi să te îndrăgostești, dar și despre cum moare iubirea dacă nu este hrănită cu adevăr, despre cum minciuna otrăvește iubirea.
2. Cum și când ai timp de scris?
Eu nu am timp, în viziunea mea, timpul este o dimensiune și nu o resursă, astfel încât el nu este ceva ce aș putea sau nu avea. Noi suntem cei care trecem și nu timpul, el este constant. Momentul în care am reușit să înțeleg acest lucru a reprezentat un punct de cotitură în abordarea programului meu. Îmi place foarte mult să dau viață unor povești și să le împărtășesc și celorlalți, îmi dă sens și atunci găsesc și posibilitatea de a mă așeza la masa de scris. Povestea dintr-un roman se conturează destul de clar în gândurile mele până la momentul la care trebuie să îi dau glas. Și atunci scriu. ”Julieta avea un pistol” a durat mai bine de un an, am scris mai întîi mai încet, câte puțin în fiecare weekend, iar spre final scriam în fiecare zi. Acțiunea este foarte complexă și se întrepătrunde în poveștile fiecăruia dintre personaje, încât, dacă lăsam mai multe zile fără să continui, îmi lua mult să recitesc și să fiu atentă să nu încurc ceva. Cei care au citit romanul m-au și “acuzat” pentru că este atât de intens și te ține cu sufletul la gură.
3.Cine este Julieta, de ce avea un pistol și ce caută în roman?
Julieta este, întîi de toate, o femeie îndrăgostită. Pistolul este un element figurativ în arsenalul ei. Julieta contestă starea de fapt, își ia soarta în propriile mâini și nu ezită în a se întreba dacă Romeo e chiar așa cum pretinde el că este. Titlul a fost inspirat și de numele unui parfum, ”Juliette has a gun”, care este destinat femeilor care vor să schimbe povestea. Un parfum poate fi o armă foarte puternică. Tot așa cum este și adevărul.
4. Se aude că e vorba de o carte cu și despre medici cardiologi; cu toții avem probleme cu inima, de fapt ce se întâmplă pe acolo?
Am ales inima ca metaforă. Medicii din roman se concetrează pe rata de îmbolnaviri cardiovasculare care este în continuă creștere. Tratamentele actuale presupun intervenții chirurgicale complicate și tratament medicamentos tot restul vieții. În momentul în care țesutul bolnav ar putea fi înlocuit cu țesut sănătos, inima ar funcționa ca nouă. Echipe de cardiologi din mai multe colțuri din lume fac cercetări simultane pentru descoperirea unei modalități de substituire a celulelor miocardice distruse cu celule stem care să redea întreaga capacitate de funcționare a inimii. Miza este foarte mare, o astfel de realizare va schimba în întregime abordarea tratamentelor în cardiologie și va fi o revoluție cu efecte dezastruoase pentru industria fabricării de medicamente. Bătălia fiind atât de importantă, sunt aruncate în luptă toate mijloacele: minciună, trafic de date false, manipulare. Cu toții sunt dispuși să recurgă la orice pentru a reuși.
5. Cine este de fapt Tony Mott și ce vrea ea de la viața asta?
Dezideratul suprem al ființei umane este acela de a fi fericit. Dacă acceptăm că fericirea este starea de bine sau de confort cu sine și nu o asimilăm cu un fel de euforie continuă, atunci eu mă consider un antrenor de fericire. Toate acțiunile pe care le întreprind în calitate de scriitor, trainer, coach, terapeut sau profesionist în resurse umane sunt pentru a crește în cei din jurul meu capacitatea de a fi mai fericiți. Starea de confort cu sine are însă o condiție esențială, fără de care nu este posibilă, și aceasta este adevărul. Asumarea faptelor și a realității pe care ele o construiesc nu este simplă, dar poate fi dezvoltată în timp. Asta fac eu prin poveștile pe care le spun, prin training-urile pe care le țin, le ofer celorlalți posibilitatea de a alege între aparențe și realitate, între minciună și adevăr, între disconfort și stare de bine. Mă consider extrem de fericită că am descoperit că cel mai mare talent al meu este de a le da celor din jur curajul de a-și dori să devină cea mai bună variantă a lor. Cu condiția asumării adevărului și a realității.