O poveste despre muncă
M-am apucat de scris articole pe LinkedIN, mai serioase, mai despre muncă. În cel publicat azi – am un newsletter care se cheamă „Better Mondays” – am făcut o comparație metaforică între structura caselor din poveste și cultura organizațională.
În cazul în care nu mai știi povestea, stai că-ți zic. Trei frățiori, toți trei purcei, se apucă să-și construiască niște case. Unul face o căsuță din paie, apoi se apucă de cântat din flaut. Al doilea face una din nuiele, mai dă puțin cu ciocanul, apoi își ia vioara din cui și se pune și el pe făcut muzică. Veselie mare pe cei doi, se duc la cel mai mare frate, să-l ia și pe el la distracție, dar acesta nu și nu, preferă să pună cărămidă peste cărămidă în continuare.
Evident vine lupul de care cei doi purcei nu se tem, doar asta cântă. Sunt mai multe variante de basm. Există una în care cei doi frățiori sunt prinși de lup după ce le distruge casele și, evident, mâncați. Lupul încearcă să-l tenteze cu diverse, dar el nu cedează. Intră pe horn și sfârșește fiert în cazan.
Într-o variantă mai des întâlnită a basmului, frățiorii se refugiază în casa celui mai mare, lupul tot pe horn intră și tot în cazan ajunge. Apoi e mâncat. Scuze, așa-i povestea.
Subiectul e maturizarea. Cum creștem și cum reușim să ne stăpânim impulsurile, cum amânăm joacă după ce ne terminăm treaba, cum progresăm de a ne gândi la plăcerea de moment la realitatea care poate fi schimbătoare, cum construim pentru viitor. Din păcate, noi vesticii am înțeles de la cultura orientului că trebuie să trăim în moment. Am tradus prost. Este esențial să trăim în prezent, având în vedere cât de schimbător e acesta și să construim pentru viitor. Greșeala e că uităm de consecințe. Alegem, ca purceii, să extragem momentul prezent din acest continuum care este viața. Ceea ce sunt acum e rezultatul unor alegeri pe care le-am făcut deja, iar ceea ce voi fi va fi rezultatul a ceea ce fac acum. Bine, există și hazard, să nu uităm asta. Controlăm doar ceea ce ne stă în putință, doar acțiunile noastre, de care răspundem.
Toate basmele intenționează să transmită un mesaj, o morală, un principiu de viață, de asta sunt atât de importante în dezvoltarea copilului.
Filmul de animație e mai jos. Și să nu mă înjuri, te rog, dacă te uiți la desenele animate cu purceii și-ți rămâne melodia în cap.
În articolul de pe LinkedIN am îndrăznit să descriu cele trei tipuri de culturi, m-am gândit la cele trei case pe care și le fac ei.
Cultura de paie
Ne facem că realizăm o structură, o ideologie, înfrumusețăm pereții cu lozinci, dar nimic nu se susține când apar perioadele dificile. Oamenii stau fie din obișnuință, fie din neputință. La un moment dat, apare ceva, care-i face pe cei care sunt deja demisionați emoțional să-și vadă de treabă și să-și caute de lucru în altă parte. Categoria de angajați activ-de-implicați este foarte mare.
Cultura de nuiele
Aici oamenii au ceva mai multe beneficii, par mai atașați, dar e doar o aparență. Numărul celor care sunt indiferenți sau neimplicați este și aici foarte mare, sunt poate mai puțini cei care sunt în mod activ-de-implicați. Organizația se face că respectă norme și proceduri, dar interesul autentic față de om este scăzut.
Cultura de cărămidă
Cultura organizațională reprezintă totalitatea interacțiunilor dintre indivizii care o formează. Contează cum ne vorbim cum ne susținem, cum colaborăm, cum ne arătăm aprecierea. Într-o astfel de cultură „spunem ce facem și facem ce spunem”. Aici avem angajați implicați.
Implicarea înseamnă ca oamenii să „investească” emoțional în compania din care fac parte. Am formulat intenționat așa, „a face parte” înseamnă un sentiment de contribuție și apartenență, de responsabilitate și de păsare. Știu că nu avem cuvântul „păsare” în limba română, avem doar „nepăsare”, am forțat puțin lucrurile, dar ilustrează mai bine povestea. Angajaților implicați le pasă de succesul companiei, sunt dispuși să o apere atunci când este criticată și abordează cu entuziasm munca. Sunt dedicați companiei și țelurilor. Au energie muncesc pentru crearea și menținerea unor relații fructuoase de colaborare între colegi și îi ajută pe cei care se alătură, pe noii colegi angajați, să-și găsească locul și să se manifeste la potențial.
Deoarece companiile sunt doar niște constructe sociale și înseamnă că reprezintă și sunt reprezentate de oamenii care le alcătuiesc, probabil că putem înțelege că suntem în măsură să creăm culturi de cărămidă.
Se vorbește mult despre momentul în care ne aflăm: val de demisii, val de emigrări. Oamenii caută, pe bună dreptate, să se simtă apreciați, să contribuie și să se dezvolte. Nu știu în ce etapă ești tu. Articolele de pe LinkedIN poate te vor ajuta să te clarifici. Să ne vedem cu bine și acolo. Articolele:
