Omul și corporația
Corporatist versus artist
Pe când am publicat volumul de versuri, Călin Mureșan scria în Revista de Arte și Meserii un articol în care mă descria ”genotip artist, fenotip corporatist”. Cel mai tare mi-a plăcut modul în care folosea cuvinte atât de sofisticate despre mine. La momentul respectiv, nici mie nu mi-era clar ce sunt. Și acum mi se întâmplă să mă întreb, dar e doar o fandoseală, am renunțat la titluri. Doar mă bucur.
Tindem să etichetăm și să organizăm pe categorii cam tot ce ne înconjoară și facem asta și cu oamenii din jurul nostru, de parcă am avea de-a face cu specii diferite: omul freelancer și omul corporatist. Ca și când cei care sunt freelancer sau antreprenori au reușit să muncească de plăcere și ceilalți sunt un fel de scalvi ai unui sistem malefic.
Corporația este un sistem care funcționează în baza unui set de reguli conceput tot de către oameni. Nu există o entitate anume, ci doar modul în care oamenii înțeleg să creeze un mediu de relaționare, numit cultură organizațională, și care nu rezultă din politici și lozinci, ci din practica de zi cu zi. Depinde de modul în care ne spunem bună ziua, de modul în care spunem te rog când avem nevoie de ceva, de modul în care vorbim despre acțiuni atunci când ne deranjează ceva sau nu ne convine și de modul în care știm să spunem mulțumesc.
Oameni și oameni
Acum o veșnicie, când m-am angajat eu la Selgros, am avut șansa de a fi chiar de la început într-o companie nouă. Venind din diferite medii, a durat ceva până când ne-am adaptat și am început să colaborăm din ce înc e mai bine. Deraierile se produc când mesajele nu sunt clare sau când diferența între ceea ce spunem că facem și ceea ce facem în mod concret este prea mare. Cred că asta a fost una dintre suferințele mele cele mai mari, confruntarea cu realitatea în care ceea ce spuneam că reprezintă valorile și dezideratele noastre erau anulate de practica de zi cu zi.
Am mai plecat o dată în 2014 din Selgros și am reușit să stau departe doar un an. M-am întors și pentru că aveam senzația că lăsasem ceva neterminat, că nu mă străduisem suficient să pun în valoare oamenii. Din 2015 am dat startul proiectului Selgros cauta pasiunea, călătorind prin magazine și dând la iveală poveștile colegilor. Sigur că un astfel de proiect nu este singular, mai sunt o mulțime. Ce îl face atât de special este modul în care l-am realizat împreună cu colegii din departamentul meu, umblând ca nebunii prin țară, purtând interviuri și scriind totul într-un timp record. Aveam în plan să continuăm discuțiile cu colegii, să avem din ce în ce mai mulți pe platformă și să ajungem cândva să vorbim incusiv despre hobby-urile lor. Au apărut alte priorități, am fost nevoiți să amânăm pe termen nedefinit acest demers. Găsiți aici câțiva dintre colegii mei din magazine http://selgroscautapasiunea.ro/descopera/.
De ce-am plecat, de ce-aș mai fi rămas
De fiecare dată când cineva alege să meargă pe un alt drum apar tot felul de supoziții. Colegilor mei le-am spus că am două motive importante. Unul e acela că, deși mare prestidigitator, risc să-mi scape din mâini proiectele cu care jonglez și atunci trebuie să aleg. Chiar dacă activitatea pe care am făcut-o în ultimul timp îmi făcea o mare plăcere și a reprezentat mult pentru mine și pentru că am cunoscut oameni extraordinari, aveam nevoie de mai mult timp pentru alte proiecte pe care am început să le consider din ce în ce mai importante.
Aici am nevoie de o paranteză. Proiectul Selgros caută pasiunea a continuat cu un mediu în care bloggeri parteneri postează lunar o rețetă. Anul trecut ne-am concentrat pe crearea comunității de pasionați și anul acesta am lucrat mult pe descoperirea și punerea în valoare a multor rețete tradiționale, locale și care susțin diversitatea. Se știu ei care sunt. Mi-am perfecționat abilitățile culinare cu ajutorul lor și m-am îngrășat vreo 5 kilograme, în total. Nu-i nici mult și nici puțin, mărturisesc că le-am dat jos. Puteți arunca un ochi pe site la secțiunea INSPIRAȚIE, cu siguranță o să mă înțelegeți
Și aici apare cel de al doilea motiv, boala mamei.
Alegeri, alegeri, alegeri
În momentul în care mama s-a îmbolnăvit, am mai pus o piatră la zidul existențialismului care mi-e filozofie – că nu pot spune la temelie, am construit destul până acum. Mi-e clar că suntem perisabili și finiți. Doar că sunt momente, cum e cel de acum, când e nevoie de sprijin constant.
Dincolo de asta, am nevoie de a decide eu asupra modului în care îmi organizez activitatea. Dacă mă apucă scrisul seara pe la 10, să pot face asta liniștită, fără să-mi fie teamă că voi întârzia a doua zi la birou. Sunt convinsă că voi munci cel puțin la fel de mult. Am nenumărate defecte și dependența de muncă e unul dintre ele, nu neg. Voi avea mai multă grijă la cum îmi folosesc resursele.
Recunoștința
Dacă ar fi să fac o listă cu toți cei care m-au ajutat sau m-au sprijinit în activitatea mea în companie, lista ar fi foarte lungă. Consider că am avut de învățat câte ceva de la toți cei cu care am lucrat. De la unii am învățat ce sau cum să fac, de la alții am învățat ce să nu fac. Sunt multe lecții în atâția ani. Le sunt recunoscătoare tuturor.
Încotro?
Dacă în 2014 aveam un plan extrem de clar și ambițios cu privire la ceea ce urma să fac, acum lucrurile sunt ceva mai puțin clare. Indiscutabil am mai multe proiecte decât atunci, dar nu sunt structurate foarte clar. Cu siguranță voi putea avea mai mulți clienți în coaching. Metoda Solution Focused Coaching presupune intervenții de scurtă durată, cam cinci sau șase, pe o temă concretă pe care o are clientul.
Apoi mai sunt și atelierele pe care abia aștept să le încep din nou. Fericirea este o temă importantă. Fericirea ca stare naturală, ca liniște și senzație de împlinire și nu acea căutare a euforiei permanente.
Urmează să iasă curând de la tipar și Caietul Fericirii, acel caiet de exerciții care are drept scop creșterea capacității de observație și a prezenței în ACUM și abia drept consecință creșterea stării de bine. Vor fi lansări în mai multe orașe și ateliere care se vor desfășura prin parteneri.
Și mai sunt câteva lucruri pe care urmează să le clarific curând. Vă țin la curent.