Prevenția în sănătate mintală
La spitalul de oncologie, din loc în loc, sunt afișe pe care scrie mare de tot: „prevenția este medicina viitorului”.
Acum trei ani, eram cu mama în sala de așteptare de la radioterapie, urma un tratament.
– Nu înțeleg ce s-a întâmplat și de ce m-am îmbolnăvit. Doar eu nu am făcut nimic.
– Boala vine și trece.
– Dar eu o să mai vin aici?
– Da, tratamentul durează o lună.
– Dar cu cine o să vin? Că nu cred că o să mă descurc să vin singură.
– Cu mine, în general, sau cu doamnele care te însoțesc dacă o să fiu eu plecată.
– Le-ai zis tu ce au de făcut? Că mi-e teamă că eu nu țin minte.
– Da, ele știu. Am mai fost și cu ele aici.
– Bine că sunt frumos îmbrăcată. Dar nu rămânem aici, nu?
– Nu, facem doar radioterapia și plecăm acasă.
– Cât timp?
– Tratamentul durează o lună.
– Dar nu trebuie să vin zilnic.
– Ba da.
– Cât timp?
– Tratamentul durează o lună.
– Și eu cum țin minte unde vin?
– Vin eu cu tine sau doamnele care te însoțesc.
– În fiecare zi?
Mama are demență degenerativă severă, denumirea care include toate formele de pierdere de sine, inclusiv Alzheimer. Mai puțin important diagnosticul, boala e foarte grea indiferent de cum am numi-o. Mama s-a luptat de la bun început cu ea. A știut, s-a temut, s-a străduit, își nota pe bilețele prin casă tot felul de lucruri. Cred că a făcut tot ce era nevoie să facă de la descoperirea primelor simptome acum mai bine de zece ani. De anul trecut, de când a avut Covid, boala s-a înrăutățit atât de tare, încât acum e într-o rezidență specială pentru îngrijirea vârstnicilor.
Dacă pentru demența degenerativă se pot face lucruri doar pentru a încetini agravarea bolii, care oricum se va întâmpla, sunt multe lucruri pe care le putem face pentru a avea grijă de noi. De modul în care facem față vieții.
Prevenția în ceea ce privește starea fizică de sănătate e și ea relativ clară: câte un set de analize anual, cu cât înaintăm în vârstă, cu atât mai complex, o vizită la medicul ginecolog în cazul femeilor. Dacă apar situații care necesită clarificare, investigăm mai departe.
Despre prevenție în sănătate mentală nu se prea vorbește, atâta timp cât nu avem un diagnostic psihiatric, teoretic cel puțin, suntem cu toții normali. Normali și nevrotici, cei mai mulți dintre noi. Capacitatea de a ne gestiona gândurile și emoțiile ar însemna sănătate mintală, dar uităm să vrem să fim bine la cap, ni se pare că avem destule probleme, în general.
Doar că sănătate mintală și emoțională înseamnă starea în care suntem plini de resurse și facem față mai bine încercărilor prin care trecem și suntem mai echipați cu abilitățile necesare de a fi conștienți și de ceea ce e bine în viața noastră. E important de știut că vom traversa tot felul de experiențe, și bune, și rele. Cum ne antrenăm pentru a fi mai bine cu noi înșine?
La școală nu am învățat nimic despre emoții, despre limite sănătoase, despre conversații clare cu cei din jur sau despre respect față de sine și față de ceilalți. Poate că ar trebui să vorbim despre sănătate mentală ca fiind o stare ceva mai presus decât absența bolii.
