Prințesa și prințul

Toate fetițele au visat cândva că vor fi prințese. Sau aproape toate. Unele au visat că se vor mărita cu vreun prinț. Normal că și eu am îmbrăcat haine diafane și m-am jucat și de-a prințesa, mai mult prin casă, mi-era teamă să scot recuzita pe-afară. Cel mai mult îmi plăcea o cămașă de noapte de-ale mamei, una roz – bombon intens, care avea și un fel de voal peste. Mi-o legam puțin deasupra mijlocului, ca o rochie de domniță de pe la 1500 și defilam prin casă sub privirile extaziate ale unei prietene pentru care nu avusesem decât un furou. Nu știu cum ajunsese în garderoba mamei cămașa aia roz, nu am văzut-o niciodată purtând-o, dar poate că nu trebuia să le văd eu pe toate. Poveștile pe care le jucam, cel puțin cele pe care mi le aduc eu aminte că le ”montam” eu, erau despre intrigi, războaie și lupte. Așa prințese cum eram noi, mereu ne luptam cu niște inamici… și mereu învingeam, că așa e frumos la povești. La zece ani, în orice caz. Pe când nici măcar nu se pomenea de vreo prințesă luptătoare, mă jucam cu copiii de la bloc de-a muschetarii. Ușor neîndemânatică de mică, nu mare mi-a fost mirarea că mai sunt și alții măcar pe jumate cât mine, atunci când mi-a înfipt un inamic o spadă deasupra ochiului. Am lăsat-o mai moale și am trecut la jocuri de spionaj.

Suntem poveștile pe care ni le spunem. Ada era în clasa întâi când se difuza Maria del Barrio. Am avut diverse discuții despre cum nu ar trebui să creadă că ajunge să fii o servitoare frumoasă ca să te măriți cu prințul. Drept pentru care nu o lăsam să vadă serialul cu Thalia deturnându-i atenția cu tot felul de chestii pe care credeam eu că o s-o intereseze. Cred că a fost dificil pentru ea să audă comentarii la școală și să nu-și poată da și ea cu părerea, dar a trecut cu bine, mai ales că am făcut și eu un compromis și ascultam Thalia împreună cu ea. De cântat cânta doar ea, eu nu voiam să o sperii.

Nunta regală de acum două zile a atras toată atenția media. Totul a fost atent pregătit de ceva timp și interesul a fost construit treptat. Stupoare maximă (la noi) la vederea ținutei miresei, toată lumea a fost extaziată, de parcă ar fi fost ceva nemaivăzut. Comentariile de la noi au fost admirative față de naturalețea machiajului ducesei și față de simplitatea rochiei. Dacă ar fi fost doar atât! Au apărut și o mulțime de critici răutăcioase la adresa ”fetelor” care se machiază și se împopoțonează, tone de ironie la noi în bulă. Inutilă, de altfel, pentru că sunt doar miștouri pe care le citim noi între noi. Și noi nu ne-am augmenta niciodată astfel: nici în buze, nici în obraji. Nici gene false nu ne-am pune noi niciodată. Fotografii cu Meghan Markle într-o parte și varianta cu buze, gene și pomeți de România. De fiecare dată când văd o femeie care a decis să se ”modifice” puțin mă întreb ce fel de durere sau ce frică e în spate. Vorbeam cu o prietenă chiar zilele trecute, și ea la fel de 50ish ca și mine, dacă ne-am face și când ne-am face câte ceva la față. Am ajuns la concluzia că poate ne-am băga la o blefaroplastie (ridicarea pleoapelor) cândva, nu de alta, dar încă nu s-au inventat ochelarii cu care să putem citi cu ochii închiși. Mie mi se pare că în urma operațiilor, toate seamănă între ele și nu mi-ar plăcea să nu mă mai recunosc în oglindă.

Povestea care pare despre o fată care se mărită cu un prinț este alta. Este despre o femeie pe picioarele ei, extrem de deșteaptă și care are și succes, care cunoaște un prinț la o reuniune socială la care participă pentru ceea ce ea este deja. Povestea ar trebui să fie despre susținerea fetelor să devină cea mai bună variantă a lor. Acesta este și mesajul pe care Meghan Markle îl transmite și pe care îl puteți găsi mai jos. Știam că ea a ținut un astfel de discurs în urmă cu câțiva ani și l-am căutat pe youtube. Am dat o căutare după nume și am găsit zeci de postări despre ea în contextul nunții. Am redefinit termenii căutării cu completarea speech on women empowerment și abia așa l-am găsit. Sunt milioane de vizualizări pe clipuri despre ea, cu ea, de dinainte de nuntă, de după nuntă, acesta are abia 670.000.

Sunt sigură că va continua lupta pentru susținerea femeilor și a feminismului. Din fericire, poziția de Ducesă de Sussex îi va oferi și vizibilitate. Mi-ar plăcea ca ea să fie o inspirație pentru tinerele femei de a-și găsi calea, drumul și puterea prin ele însele.