Tony a apărut în viața mea într-un moment de căutare profundă, genul acela de răscruce la care ajungem cu toții la un moment dat în viață. Recunosc ca nu am știut câtă nevoie am de Tony până când, într-o întâlnire de consultanță organizațională, m-a întrerupt (într-un mod aproape profetic) și m-a întrebat „Dar tu, tu de ce ai nevoie?”. Recunosc că m-am blocat, ceea ce rar mi se întâmplă, poate pentru că o întrebare atât de simplă a deschis o cameră bine ferecată care avea mare nevoie sa fie explorată. Și de la o întrebare-opritoare a început, alături de Tony, o călătorie de descoperire, de simplificare, de ordonare a unui șuvoi de gânduri despre viață, despre carieră, despre menire. Fiecare discuție cu Tony face lumină, într-un fel aproape imperceptibil, până remarci rezultatele palpabile din viața de zi cu zi. Iar uneori, conversațiile noastre aduc pace, pace cu vremurile în care trăim dar mai ales pace cu lucrurile interioare cu care fiecare ne luptăm. Relația noastră nu pare sa aibă un deadline, ci este o înșiruire de călătorii purtate împreună, fiecare aducând claritate, echilibru și direcție în fața răscrucilor pe care toții le întâlnim.
