Fericirea este o stare de bine subiectivă, adică ceea ce ne spunem despre cum ne simțim și cum suntem în legătură cu propria noastră viață. Este percepția noastră despre viața noastră, este o impresie.
Este, dacă vrei, povestea pe care ți-o spui. Cu toții ne dorim să fim fericiți – unii ne întrebăm dacă e posibil, alții dacă e rezonabil, alții ne dorim să știm ce avem de făcut.
Cu cât mă cunosc mai bine, cu cât mă înțeleg mai bine, cu atât mai mult mă pot ajuta, pentru că înțeleg ce am nevoie. Cu cât știu mai multe lucruri despre mine, cu atât îmi pot alege mai bine acțiunile, astfel încât să am o viață mai bună, mai împlinită și relații mai frumoase cu cei din jur.
Dacă în primul modul ai încercat să te cunoști mai bine și sperăm că ai reușit să afli câte ceva, poate că dacă ai deja o idee despre ce ți-ai dori, în acest modul vom vorbi și despre cum ne motivăm pentru a face.
Suntem ființe ultra-sociale și calitatea relațiilor pe care le avem ne influențează calitatea vieții. De câte ori nu funcționează o relație, fie ea profesională sau personală, cel mai ușor dăm vina pe comunicare. Misterul e că deși vorbim tot timpul, nu întotdeauna reușim să ne înțelegem. Ce ne împiedică? Chiar mintea noastră. Avem capacitatea de a ne face propriile povești, de a-l suspecta pe celălalt, în loc să fim mai atenți la ceea ce se întâmplă. În acest modul vom descoperi cum putem fi mai bine cu noi și cu ceilalți.
Nu ne place să ne certăm, de multe ori cearta e sinonimă cu scandalul, presupune țipete și urlete. Nevoia de armonie e foarte și putem fi tentați să facem orice pentru a o menține, doar că asta poate însemna uneori încălcarea principiilor sau a valorilor, adică să nu avem grijă de noi. Poate că e necesar să discutăm cu celălalt, chiar dacă pare o confruntare.
În acest modul vom vorbi despre ce putem face pentru a repara, pentru a regla sau pentru a cere ceea ce avem nevoie.
Spunem despre emoții că sunt pozitive și negative – dar asta nu le face pe unele bune și pe altele rele – ele sunt cum sunt – emoțiile mă informează, mă ajută, mă apără – supraviețuire – mai multe negative decât pozitive, cele negative sunt mai puternice, inclusiv hormonal, și au o amprentă mai îndelungată.
Este posibil ca noi să ne dorim să ne controlăm emoțiile, să le stăpânim, poate uneori chiar avem pretenția de a simți mai puțin. Unele dintre ele ni se par deranjante, ne enervăm că ne enervăm și ne sperie propria noastră anxietate. Uneori poate că ne luăm prea tare în serios.
Frica este una dintre cele mai cunoscute emoții și vorbim mult mai mult despre ea decât despre curaj. Sigur că e foarte util să-mi fie teamă de anumite lucruri, sentimentul vine cu informații despre riscuri, dar dacă povestea din capul meu este exagerată, cum o verific? Cum înțeleg de ce ne e frică, de fapt, și dacă nu cumva spaima ne blochează.
Care sunt lucrurile de care ne e frică: moarte, boală, dentist și de ce anume ne este teamă, de fapt: durere, singurătate, respingere, judecată? În acest modul vorbim despre cum putem face ceea ce e de făcut, chiar dacă ne e teamă.
Sensul vieții vine din percepția pe care o avem cu privire la contribuția noastră pe lumea asta și pentru lumea asta. Sensul e întotdeauna în relație cu cei din jur, cei care ne sunt mai apropiați, familia, dar și cei pe care îi percepem mai îndepărtați: colegii, comunitatea, toți ceilalți și chiar lumea întreagă.
Viața are talentul de a ne lovi din când în când. NU o face intenționat, dar se întâmplă: oamenii din jurul nostru se îmbolnăvesc și mor, noi la fel, sunt accidente și necazuri.
Doar dacă ne cultivăm capacitatea de a fi recunoscători pentru ceea ce avem deja, putem avea un sentiment plăcut în legătură cu viața.
Ne dorim ca tot tipul să fim calmi, ceea ce ar putea genera o mare presiune. În acest modul vom înțelege cum producem noi înșine mai multă agitație și ce putem face astfel încât să ne fie mai ușor.
Suntem cu toții pradă ritmului alert în care trăim, șuvoiului aproape neîntrerupt de informații cărora trebuie să le facem față, veștilor tulburătoare despre lucruri neplăcute care se întâmplă mai aproape sau mai departe de noi, presiunii din partea tuturor celor care așteaptă ceva de la noi. Suntem mai degrabă agitați și nervoși. Cu toții ne dorim să fim mai calmi și mai echilibrați.
Cu toții cunoaștem oameni care sunt optimiști, cu toate că se confruntă cu o mulțime de provocări, și oameni pesimiști, deși circumstanțele lor par bune. Optimismul pare capacitatea de a-ți imagina scenarii pozitive, doar că e mai mult decât atât, e o însușire complexă, perfect antrenabilă, care ține mai mult de dispoziția de a vedea lumea și șansele personale ca fiind bune și de a ne explica într-un mod mai productiv contextele.
