Cum se transformă imaginea personală

Îmi pare rău că nu reușesc să țin ritmul. Am promis o conversație pe săptămână și nu pot. Mă gândesc că e mai util așa, dacă eu nu ajung să scriu, poate nici tu nu apuci să porți conversațiile care contează. Aceasta este cea de a cincea din serie. Sunt câteva gânduri (și indicații) despre cum ar putea decurge o discuție cu cineva de care ai vrea să te apropii. Vei descoperi câteva întrebări și în conversație veți răspunde pe rând la ele.

Stai să-ți mai zic ceva: luna asta ne putem vedea la Humanitas Cișmigiu! O să fie de pomină, Mirela Retegan și fiica ei, Maya Sorian, ne-au acceptat invitația, așa că o să fim două perechi de mame fiice să vorbim despre provocări și despre cum putem avea o relație bună cu copiii noștri. 

Notează-ți, te rog : duminică, 25 octombrie, ora 18, librăria Humanitas de la Cișmigiu. 

Cred, ba nu, sunt sigură că în adolescență e cel mai greu să fii împăcat/ă cu felul în care arăți. Apar coșuri, te înalți dintr-odată, te îngrași sau slăbești, îți schimbi forma corpului, părul pare că nu mai stă cum stătea, iar hainele care îți plăceau anul trecut nu mai arată la fel pe tine. Și exact în perioada asta în care corpul tău se schimbă atât de mult, începi să fii și mai atent/ă la cum te văd ceilalți.

Când eram adolescentă, nu aveam Instagram. Nu aveam TikTok, nici telefoane cu cameră și nici filtre. Aveam oglinzi și fotografii. Și, desigur, comparația cu ceilalți exista și atunci. Știu clar că nu purtam căciulă pentru că mi se părea că-mi face nasul și mai mare. Nu mai spune că ți-am zis, dar acum port căciula mea de cașmir și vara, dacă e aer condiționat.

Și atunci aveam provocarea de a arăta într-un anumit fel. Hainele spuneau ceva despre tine. Tunsoarea spunea ceva despre tine. Muzica pe care o ascultai spunea ceva despre tine. Și, dacă voiai să fii diferit, trebuia să găsești o formă prin care să arăți asta. Eu m-am apucat de cusut, mă rog, mai întâi mama și cumnata mea, aveam reviste Burda cu tipare și de acolo ne inspiram. Pentru că nu prea se găseau materiale, am avut un sacou portocaliu cu palmieri galbeni, o splendoare. Era făcut din material de draperie sau de față de masă de bucătărie. Ne comparam între noi, cei care existam…

În prezent, dincolo de cei din realitate, ne comparăm cu imaginile filtrate ale unor vedete…

Știm că există filtre. Știm că fotografiile pot fi editate. Știm că oamenii aleg ce postează și că nimeni nu pune pe internet toate momentele în care nu se simte bine, nu arată bine sau pur și simplu nu are chef de nimic.

Și totuși, când te uiți la o fotografie, îți spui „eu nu arăt așa”, deși știi că fotografia a fost modificată. De aceea merită să fim atenți la felul în care ne uităm la noi.

Nu trebuie să-ți placă totul la tine. Și nici nu cred că este realist să ne privim în oglindă în fiecare dimineață și să ne forțăm să ne vedem într-un anume fel. Poate e suficient să ne uităm cu blândețe și cu acceptare și să observăm ce ne place. Să avem grijă de corpul nostru.

Imaginea personală vorbește și despre cum ne simțim în corpul nostru, dincolo de cum arată. Nu trebuie să arătăm într-un anumit fel ca să merităm să fim plăcuți, iubiți, respectați sau auziți.

5.1. de unde începem

Conversația aceasta este foarte delicată, pentru că merge dincolo de eticheta cu privire la cum arătăm. Este despre felul în care ne vedem.

Dacă un adult poartă conversația cu un adolescent, este important să nu transforme discuția într-o evaluare a aspectului lui și nici într-o listă de sfaturi despre cum ar trebui să „se iubească mai mult”.

Răspundeți pe rând la fiecare întrebare și lăsați-vă timp să vă gândiți. Adică abia după ce răspunde fiecare veți trece la următoarea întrebare.

Ce îți place la felul în care arăți?

Ce îți place la tine și nu are legătură cu felul în care arăți?

Ce crezi că observă prima dată oamenii la tine? Dar ce ai vrea să observe după ce ajung să te cunoască?

5.2. întrebări care continuă conversația

Spune-mi cinci persoane pe care le admiri

după ce răspunde fiecare

Care sunt calitățile pentru care le admiri?

Cu ce te inspiră persoanele respective?

Dacă ai putea să schimbi un singur lucru la felul în care te privești, nu la felul în care arăți, ce ai schimba?

5.3. ce ar merita evitat

Nu transformați conversația într-o discuție despre ce ar trebui schimbat: greutate, tunsoare, culoarea părului… . Și nu răspundeți automat cu „ești foarte frumos/frumoasă, nu ai de ce să-ți faci griji”.

Poate că intenția este bună, dar dacă adolescentul se simte nesigur în legătură cu ceva, faptul că îi spui că nu are motive să se simtă așa nu îl ajută neapărat.

Și atenție la complimentele care pun prea mult accent pe aspect: dacă toate aprecierile pe care le primește un copil sunt despre cât de frumos este, poate ajunge să creadă că aceasta este una dintre principalele lui calități. Spune-i și că îți place curajul lui, umorul, felul în care gândește, creativitatea, bunătatea, perseverența sau orice altceva observi cu adevărat la el.

Motivul pentru care purtați aceste conversații rămâne același: să vă descoperiți și să vă apropiați. Nu trebuie să arătați la fel, să vă placă aceleași lucruri sau să aveți aceeași părere despre frumusețe.

Această conversație vine în completarea volumului TU. Ce nu ți-a zis nimeni pe care îl poți achiziționa dacă dai click aici.