TU. Ce nu ți-a zis nimeni

Ne bucurăm că avem prima lansare la Brașov, pe 10 iunie, la librăria Șt.O.Iosif – Libris, ora 18, iar din toamnă vor fi mai multe evenimente la București și în țară.

Când am trântit ușa casei în urma mea, a fost ultimul gest de frondă pe care l-am putut face. Aveam lacrimi în ochi, așa că respiram repede să mă calmez, să nu plâng și să mi se scurgă rimelul. Am coborât treptele aproape în fugă, așa că m-am împiedicat de era să mă întind lată pe jos. Acolo era locul meu, mă simțeam ca o cârpă de șters. Când m-am ridicat mi-am dat seama că e ceva în neregulă, că perspectiva mea era una greșită…

Oare cum făceai când te enervai în adolescență? Eu îmi aduc aminte despre mine că priveam fix pentru câteva secunde, apoi începea să-mi tremure buza de jos, mi se umpleau ochii de lacrimi și o luam la fugă trântind în urma mea. Diferența dintre adolescență și momentul despre care ți-am povestit mai sus era de ceva mai bine de douăzeci de ani. Nu eu aveam 14 ani, ci Ada. Dar eu eram cea cu lacrimile în ochi. Bine, și ea urla și plângea în casă.

Sunt care zic că adolescenții sunt niște ființe care se hrănesc cu nervii adulților din jurul lor. Sunt alții care zic că sunt trebuie puși la punct, controlați sau alții care zic că se vor da ei cu capul de viață și sigur își vor reveni.

După faza aceea în care am plecat tremurând de furie la birou, mi-am dat seama că era nevoie să mă repoziționez. Nu era în regulă să mă port și eu ca o adolescentă, pentru că nu eram. Eu trebuia să fiu cea care înțelege mai mult și vede mai departe. Am realizat că mă îndepărtasem puțin de valorile în care o crescusem pe Ada: respect, încredere, compasiune și iubire. Și era responsabilitatea mea să mă întorc la ele.

Am primit foarte multe complimente despre cât de bine am funcționat noi două. De multe ori cei din jur erau tentați să mă laude doar pe mine, dar Ada a avut rolul ei, a fost înțeleaptă de mică, deschisă și extrem de generoasă. Mereu spun că am avut un noroc uriaș. Sigur că rolul adultului este esențial în stabilirea dinamicii dintre părinte și copil, pentru că adolescentul răspunde mai degrabă decât inițiază. Sigur că dă ochii peste cap. Sigur că protestează. Dar dacă adultul are o imagine sănătoasă și realistă despre sine, nu va mai fi atât de preocupat de mutrele pe care le face copilul.

Cred că e trist că uităm că am fost acolo și noi, în acea perioadă în care cei mai mulți dintre adulții din jurul nostru păreau dezamăgiți de viață și resemnați. În tinerețe ai curaj, avânt, speranță și e păcat că le pierdem pe drum.

Două calități sunt foarte, foarte – nu scriu cu majuscule că nu e frumos – chiar foarte importante: curiozitatea și umorul. E de preferat să ai această capacitate de a te mira cu bucurie și recunoștință de toate situațiile mici, evenimentele frumoase pe care le descoperi în calea ta. E de cultivat capacitatea de a le căuta dacă nu sunt chiar presărate înaintea ochilor tăi, ridică privirea din pământ și uită-te în jur.

Iar umorul te salvează de multe ori. Mai ales atunci când te împiedici, cazi și te julești fără să-ți rupi piciorul. Mă refer la acel umor care îți amintește că e loc și de mai bine, dar e loc și de mai rău. La capacitatea de a te lua puțin mai puțin în serios și de a merge mai departe.

Am vorbit pe scena TedX Brașov despre cum ne-am descurcat și ce a contat. Multă lume ne-a văzut împreună și ne-a zis că avem o relație specială. Am spus de fiecare dată că amândouă lucrăm la ea.

Demonstrația supremă a fost când am participat la America Express unde am rezistat șapte etape din zece. Și unde nu ne-am certat niciodată, nici în fața camerei de filmat și nici în spatele ei. Ceea ce nu s-a mai văzut niciodată. Noi am fost noi, așa cum eram noi. Și după emisiune am fost invitate să vorbim despre cum suntem noi și ce ne face să funcționăm. Și o să fie acesta un subiect în volumul Mame și fiice.

Până atunci însă, mai mult decât despre noi, am scris împreună un volum care este și despre tine. L-am scris pentru adolescenți, dar adevărul e că mi-ar fi prins bine și mie la 14 ani. Și la 24. Și la 34. Și cred că îmi este util și astăzi.

În ultimii ani am vorbit cu mii de oameni despre emoții, relații, anxietate, curaj, încredere, alegeri și sens. Indiferent de vârstă, am observat că ne confruntăm cu întrebăr asemănătoare. Se schimbă decorul, se schimbă contextul, dar multe dintre frământări rămân surprinzător de asemănătoare.

La 15 ani te întrebi dacă ești suficient de bun.La 45 de ani te poți surprinde întrebându-te exact același lucru. Așa s-a născut TU. Ce nu ți-a zis nimeni: ca o conversație sinceră despre identitate, emoții, anxietate, relații, prieteni, familie, imagine personală, social media, curaj și toate lucrurile care contribuie la felul în care devenim oamenii care suntem.

Am vrut să construim un spațiu de reflecție. Un volum care să pună întrebări bune și să lase loc pentru propriile răspunsuri, foarte diferit de un manual. Eu vin cu experiența mea de părinte, coach și autor, Ada vine cu experiența ei de adolescentă care a crescut, de artist, de coordonator de grupuri de lucru de adolescenți și de om care are curajul să vorbească deschis despre propriile greșeli, îndoieli și căutări.

Împreună am încercat să creăm ceva care seamănă mai puțin cu o carte și mai mult cu un companion de drum. Un loc în care să poți reveni atunci când ai nevoie să te înțelegi mai bine. Pentru că, indiferent de vârstă, uneori avem nevoie exact de asta: de cineva care să ne spună că ceea ce trăim este omenesc, că nu suntem singuri și că există întrebări care merită purtate cu noi o vreme înainte de a găsi răspunsurile.

Volumul acesta a început dintr-o relație și dintr-o conversație. Din toate momentele în care am încercat să ne înțelegem una pe cealaltă. Din întrebările la care nu aveam răspuns. Din greșeli. Din râs. Din lacrimi. Din multe discuții care au început cu întrebarea: „Hai să vedem ce s-a întâmplat, de fapt?”

Poate că asta ne dorim cel mai mult pentru cei care îl vor citi: să se înțeleagă puțin mai bine pe sine, să fie mai blânzi cu ei înșiși, în același timp în care își asumă responsabilitatea pentru acțiunile proprii și pentru consecințe. Să aibă mai mult curaj să descopere cine sunt și cine vor să devină. Iar dacă volumul acesta reușește să facă drumul puțin mai ușor pentru măcar câțiva dintre ei, atunci a meritat fiecare pagină scrisă.

TU. Ce nu ți-a zis nimeni este disponibil acum în precomandă.

Și abia așteptăm să ajungă la câți mai mulți.

Pentru că Brașovul este orașul în care ne-am născut și orașul nostru de suflet, vom avea prima lansare acolo, pe 10 iunie. Evident că vom face asta la prietenii noștri de suflet de la librăria Șt.O.Iosif – Libris. Dacă ești în oraș și ai timp să treci pe acolo, te așteptăm.