World Happiness Report 2025 și Caietul Fericirii

Pe 20 martie se sărbătorește Ziua Internațională a Fericirii. Sunt doar 13 ani de când Organizația Națiunilor Unite a stabilit acest lucru și motivul principal a fost preocuparea pentru starea de bine. Din 2013 a început să fie publicat și Raportul Mondial al Fericirii (World Happiness Report). 

Anul trecut, pe 20 martie, eram coach al evenimentului de la Londra, World Happiness Summit, când a fost dat publicității raportul. Anul acesta conferința s-a ținut la Miami, nu m-am dus, era prea departe, prea mult și prea scump. Nici la conferința de psihologie pozitivă nu merg anul ăsta, și ei au ales un continent îndepărtat, se ține la Melbourne, Australia. Le menționez pentru că am prezentat Caietul fericirii în diferite contexte la aceste conferințe și recunoașterea din partea specialiștilor în domeniu e foarte importantă pentru mine. Și pentru că participarea la conferințele internaționale mă face să continui să vorbesc despre fericire, la noi se vorbește doar anual, pe 20 martie, în rest vorbim despre nefericire. 

Mă întorc la raport; mulți cred că cel mai important lucru e să descopere clasificarea și ierarhizarea țărilor, pe când raportul se contrează pe identificarea strategiilor și politicilor de creștere a nivelului stării de bine și atragerea atenției decidenților din toată lumea pentru a concepe și dezvolta măsuri specifice.  De ce să fie oamenii mai bine? Pentru că cei care sunt mai fericiți sunt mai sănătoși, mai generoși și au un impact pozitiv asupra societății. Se creează un cerc virtuos. 

Anul acesta, subiectul central de studiu, pe lângă clasament, a fost modul în care percepem bunăvoința celor din jur. În urma studiilor publicate în raport, oamenii sunt mult mai generoși decât credem noi, iar încrederea în bunătatea celorlalți este mult mai strâns legată de fericire decât se credea anterior. Studiile arată că oamenii sunt prea pesimiști în ceea ce privește generozitatea comunităților lor. 

Provocarea e sub forma unei întrebări despre șansele de a-ți fi returnat portofelul dacă îl pierzi. Și rata reală de returnare a portofelelor pierdute este de două ori mai mare decât se așteaptă majoritatea oamenilor.

Această încredere joacă un rol esențial în nivelul general de fericire al unei populații. Țările nordice, care domină din nou clasamentul celor mai fericite națiuni, se află și în topul țărilor cu cele mai ridicate rate de returnare a portofelelor pierdute – atât în percepție, cât și în realitate.

În afara de încrederea în generozitatea sau cinstea celor din jur, raportul de anul acesta a urmărit aspecte legate de conectare și principalele concluzii ale raportului:
📌 mesele luate împreună cu alte persoane sunt asociate cu o stare de bine crescută la nivel global.

 ⭐ În Caietul Fericirii este un capitol special, Sobremesa (cuvânt intraductibil din spaniolă, care definește tocmai spațiul de după ce mâncăm, când stăm relaxați de vorbă)

📌 dimensiunea familiei influențează fericirea – cei mai mulțumiți sunt cei care locuiesc în gospodării de 4-5 persoane, în special în Europa și Mexic 

⭐ Dincolo de viața personală, tendința observată în ultimele luni în România în ceea ce-i privește pe cei care lucrau independent sau complet remote este că un număr cât mai mare dintre aceștia caută o echipă sau a unui colectiv alături de care să muncească. E posibil ca această nevoie de asociere să fie ca urmare a radicalizării discursului politic și creșterea naționalismului. 

📌 A crescut numărul tinerilor adulți care declară că nu au pe nimeni pe care să se bazeze pentru sprijin emoțional (19%) 

⭐ Conectarea e esențială. Printre primele capitole din Caietul fericirii sunt cele care te ajută să identifici prietenii sau să înțelegi mai bine ce înseamnă conectarea autentică. 

 📌 Scăderea fericirii și a încrederii sociale în SUA și în anumite zone din Europa este o consecință și un factor favorizant, în același timp, pentru ascensiunea mișcărilor politice radicale și a votului anti-sistem.
 

Clasamentul mondial al fericirii:
🌍 Finlanda rămâne, pentru al optulea an consecutiv, cea mai fericită țară din lume, cu un scor mediu de 7,736 din 10.
🌍 Costa Rica (locul 6) și Mexic (locul 10) intră pentru prima dată în top 10.
🌍 Țări din Europa Centrală și de Est, precum Lituania (locul 16), Slovenia (locul 19) și Cehia (locul 20), continuă să urce în clasament, semn că diferențele de fericire dintre Estul și Vestul Europei se estompează.
🌍 România este în scădere, eram pe 24 acum doi ani, pe 32 anul trecut, acum ne aflăm pe 35.  SUA (locul 24) înregistrează cel mai slab rezultat din istorie, iar Marea Britanie (locul 23) raportează cel mai scăzut nivel de satisfacție a vieții de la ediția din 2017.

Ce măsoară raportul? 

În fiecare țară care participă la raport (sunt peste 150) se alege un eșantion reprezentativ din populație care răspunde la următoarea întrebare: „imaginează-ți o scară de la 0 la 10, unde 10 este cea mai bună viață posibilă pentru tine și la 0 e cea mai rea viață posibilă pentru tine. Unde te afli acum?” Oamenii sunt destul de realiști când întrebarea e atât de clară iar răspunsul lor este percepția lor despre viața pe care o au. Oamenii se referă la starea de fericire subiectivă. 

E important de știut că raportul face acea clasificare a țărilor funcție de ceea ce răspund oamenii la întrebărea de mai sus. Pe primul loc, pentru a opta oară a ieșit Finlanda. Toate cele cinci țări nordice sunt în primele zece locuri. 

Dacă întrebi pe cineva ce-și dorește de la viață de suficient de multe ori, răspunsul va fi același: „ca să fiu fericit”. De cele mai multe ori pare un deziderat iluzoriu. Ne dorim să fim fericiți și alergăm după tot felul de lucruri care credem că ne-ar putea entuziasma sau bucura. De cele mai multe ori confundăm fericirea cu o emoție.

Pentru asta, cel mai important lucru e să înțelegem că fericirea este doar consecința alegerilor corecte. Cu alte cuvinte, e important să știi ce să faci și să alegi să acționezi. Vei constata ulterior că ești mai fericit/ă. 

Fericire sau succes? 

Eram la o conferință de business la Sala Palatului, peste patru mii de oameni în sală. Când prezentatorul a întrebat ce anume vă doriți cel mai mult de la viață, oamenii au început să răspundă mai întâi timid, apoi s-au făcut auziți din ce în ce mai mulți: fericire, happiness… Omul spera să audă succes, așa era concepută prezentarea lui. 

Dar dacă la sfârșit vom constata că succesul în viață e reprezentat tocmai de a fi fericit? 

Împlinire față de trecut, satisfacție față de prezent și speranță față de viitor

Definiția de mai sus e foarte simplă și mie îmi place la nebunie, pentru că ne ajută să înțelegem cât de mult este despre noi și cât de subiectivi putem fi. Pe de altă parte, ne permite să ne poziționăm mai bine. 

Trecut 

O altă definiție interesantă: „fericirea e atunci când renunți la speranța că trecutul poate fi schimbat.” 

De multe ori ne putem auzi spunându-ne: „dacă aș fi fost…” sau „dacă aș fi făcut”, sub diferite forme. Poate ne referim la noi și expresiile de mai sus nu fac altceva decât să ne împovăreze sau poate ne referim la alții, „dacă ar fi făcut” sau „dacă ar fi fost”, dar tot nu mai putem schimba nimic. Constatarea aceasta ne poate ajuta. 

Dacă oscilăm între învinovățire (eu sunt de vină) sau victimizare (ceilalți sunt de vină) nu facem altceva decât să rămânem captivi în trecut și fericirea este doar despre cum evaluăm viața în prezent. 

Aici apare prima condiție, cea a observației de sine. Cu cât am capacitatea de a fi atent/ă la mine, de a auzi ce-mi trece prin cap și de a selecta mai bine ceea ce merită să cred din tot ce gândesc, cu atât voi fi mai bine. Noi funcționăm narativ, creăm povești în cap. Dacă ne creștem capacitatea de a le auzi și de a face distincție între ceea ce e adevărat și ceea ce e doar o supoziție, avem mai multe șanse să alegem corect ce credem. Orice evaluare e doar o opinie, o părere. 

Mă ajută să-mi observ umanitatea și să accept că pot greși. Acțiunea mea a avut consecințe, evident, dar întrebarea mai valoroasă pentru mine e „ce lecție pot învăța din asta, astfel încât să nu mai repet aceeași greșeală?” decât să mă tot cert sau să mă întreb „de ce mi s-a-ntâmplat așa ceva?”

O altă exprimare e „aș fi putut” sau „ar fi trebuit”, iar eu vin și te invit să observi că atunci ai făcut tot ce ai putut. Tot ce puteai în condițiile de atunci. Dacă ai fi putut mai mult, ai fi făcut mai mult, dar atât te-ai priceput. 

Știu că iertarea poate fi înțeleasă ca un concept mare. Propunerea mea e să-ți dai voie să înțelegi că iertarea este despre a accepta că lucrurile s-au întâmplat deja. Nu trebuie să fii de acord cu ce s-a întâmplat. Și nici să crezi că dacă ierți înseamnă că aprobi. Ceea ce s-a petrecut poate fi ceva rău, grav, dar care e despre tine. Uneori cel mai greu e să te ierți pe tine însăți/însuți. 

Fericirea se constată în prezent și singurul moment pe care îl am la dispoziție pentru a acționa e prezentul

Oamenii vorbesc despre fericire ca despre o emoție, eu mă refer la ea ca o percepție, o stare și o constatare. Atunci când vorbesc despre emoție, mă refer la ea ca la bucurie sau euforie. Fac precizarea asta pentru că deseori se pune foarte multă presiune, se vorbește atât de mult despre pozitivism, încât devine toxic. 

Fericirea înseamnă că am încredere că pot experimenta în siguranță orice fel de emoții 

Viața nu se întâmplă așa cum ne dorim noi, suntem deseori luați prin surprindere. Noi vrem câte ceva, iar vieții nu-i pasă. În viață ni se vor întâmpla și lucruri mai puțin plăcute, eu chiar exagerez spunând că vom lua câte un pumn în gură de la viață, din când în când. E esențial să fim realiști și să știm că vom avea parte și de durere: cei din jurul nostru se îmbolnăvesc, noi de asemenea, vom avea parte de pierderi, cei dragi vor muri.  Pretenția ca mie să mi se întâmple doar ceea ce doresc eu e irațională. 

Viață plăcută, viață bună, viață cu sens 

Cele trei elemente sunt definite de psihologia pozitivă (care nu are nicio legătură cu gândirea pozitivă, ci este o ramură care studiază condițiile optime pentru starea de bine) ca fiind esența fericirii subiective. 

Viața plăcută înseamnă capacitatea de a identifica și experimenta emoții pozitive. Știm cu toții că emoțiile negative sunt mai „vocale” și au un ecou mai lung în corp, pe când cele pozitive sunt mai subtile. Putem să le ratăm pe cele pozitive dacă suntem preocupați excesiv de lucruri care s-au întâmplat deja sau de unele care încă nu s-au petrecut. Ni se întâmplă deseori să rămânem în capcana gândurilor noastre și să ignorăm peisajul, interacțiunile pozitive cu cei din jur sau realitatea. Cu cât ne creștem capacitatea de a fi mai prezenți în ceea ce se întâmplă în loc să stăm în gândurile noastre, cu atât ne creștem șansa de a admira, de a ne bucura, de a fi curioși, de a fi recunoscători, de a râde, pentru a numi doar câteva dintre emoțiile pozitive. 

Se spune că raportul este de trei la unu, e nevoie să experimentăm trei emoții pozitive pentru a scăpa de efectele uneia negative. Secretul? Îndreptarea atenției către prezent și antrenamentul de a observa și ce e bine în jurul nostru. 

Viața bună rezidă în capacitatea de a ne cunoaște cât mai bine și de a ne înțelege pe noi înșine, de a ne observa reușitele și de a ne vedea propria dezvoltare. 

Iar viața cu sens înseamnă capacitatea de a vedea că ne aducem contribuția pe lumea aceasta. Sensul vieții noastre este acela pe care îl dăm noi înșine, prin aportul nostru la a crea pentru cei din jur un loc puțin mai bun. 

Epicur este un filozof grec. El spunea că sunt trei elemente esențiale pentru o fericire: libertatea de a alege, viață analizată și prieteni. 

Libertatea de a alege vine și cu acceptarea responsabilității pentru deciziile luate. Sigur că mă refer doar la ceea ce e în controlul nostru: faptele și vorbele. Cu cât îmi asum această libertate, cu cât înțeleg că unele lucruri sunt în puterea mea, cu atât îmi va fi mai ușor. Poate fi tentant să dăm vina în exterior, putem avea impresia că doar la ceilalți e puterea: nu sunt bine, pentru că… Doar că mă va face să mă simt neputincioasă. E de preferat să observ că pot alege și să accept că doar lucrurile pe care le fac sau le spun sunt în puterea mea. 

Analiza înseamnă cunoaștere de sine. E de datoria mea să mă „aud” și să decid ce cred din toate propunerile pe care mi le face mintea mea din dorința de a mă „salva”. Unele dintre ele sunt bune, altele sunt niște aberații. E important să pot alege ce cred din tot ceea ce gândesc. 

Prietenii pe care îi menționează Epicur înseamnă conectare autentică. În filmul Avatar, locuitorii planetei se salutau cu „oel ngati kameie”: te văd, dar un te văd care include te cred, te înțeleg, sunt aici pentru tine. E ceea ce ne dorim de la orice realție pe care o avem. 

Caietul Fericirii 

Sunt șase ani de la evenimentul de lansare de la Brașov. Pentru prezentarea pe care am avut-o la conferința din Islanda din 2022, am făcut și un studiu cu privire la impactul pe care îl are acesta asupra celor care îl completează și datele sunt extrem de promițătoare: 88,1% au raportat o îmbunătățire mare și foarte mare a atenției și observației, 73,8% au constatat o creștere mare și foarte mare a stării de fericire subiectivă și 60% au declarat o creștere a încrederii în sine. 

M-a preocupat subiectul fericirii subiective imediat după ce am făcut burnoutul în 2010. Am studiat domeniul pentru că am vrut să știu cum anume mă pot înțelege mai bine, cum pot fi mai bine cu ceilalți și cum mă pot raporta mai bine la viață astfel încât să iau decizii mai bune. Viața e doar consecința alegerilor cât mai bune în circumstanțele date. Cu cât înțelegi mai bine și accepți mai repede ce e în controlul tău și ce nu, cu atât vei face alegeri mai bune. 

Concluzii 

Suntem animale sociale și toate emoțiile, realizările sau sensul sunt în legătură cu ceilalți. Grecii aveau mai multe cuvinte pentru iubire. Agape e cuvântul pentru iubirea față de ceilalți. Cuvântul în latină este caritas. 

Cred cu tărie că emoția cea mai puternică, iubirea, este cea care ne poate ajuta să ne poziționăm mai bine atât față de noi, cât și față de ceilalți, cred că iubirea de oameni, de natură, de umanitate, ne poate face mai fericiți. Este și concluzia raportului de anul acesta care a insistat pe conectare, generozitate și beneficiile de a fi împreună cu ceilalți: familii, prieteni, comunități. Într-o lume în care putem deveni din ce în ce mai izolați și alienați de ceilalți, doar conectarea ne poate face să fim mai bine. 

Raportul are 260 de pagini, am vrut să public azi, ca în fiecare an, ceva despre fericire, poate revin cu detalii despre raport și în alte articole.